Setul de tarife vamale impus de administrația americană amenință să penalizeze poziția companiilor spaniole în două sectoare care, până acum, aveau în SUA o piață cu marje ample și, mai ales, potențial de creștere. Uleiul de măsline și vinul, cele două produse alimentare cele mai exportate din Spania către această țară, încearcă să digere efectul pe care taxa de 20% îl va avea asupra operațiunilor lor. Ceea ce știu deja este că principalii lor competitori de pe piețele extracomunitare puternice nu vor suferi de pe urma unui procent atât de ridicat.

Țări precum Turcia, Argentina, Chile, Maroc sau Australia au fost, de asemenea, penalizate de administrația Trump, dar cu o taxă de doar 10%. Primele patru se situează printre primii 10 exportatori mondiali de ulei de măsline. Argentina și Chile se regăsesc, de asemenea, în acest clasament în cazul vinului, alături de Australia sau Noua Zeelandă.

Aceste țări beneficiază de o poziție de start mai favorabilă și amenință să câștige teren în fața exporturilor spaniole, deși fiecare sector are particularitățile sale. Spania este principalul producător mondial de ulei de măsline și principalul exportator către SUA. Conform datelor Consiliului Oleicol Internațional, în campania 2023-2024 s-au vândut în această țară peste 142.000 de tone, cu 20% mai mult decât Italia și, de exemplu, de aproape șase ori mai mult decât Turcia. SUA importă aproximativ 98% din uleiul de măsline pe care îl consumă, iar aproape trei sferturi provin din Uniunea Europeană.

Este o pondere care pare greu de inversat, deși tendința din ultimii ani este clară: în campania 2021-2022, suma exporturilor din Turcia, Argentina și Chile nu atingea 9% din importurile totale de ulei de măsline în SUA. În ultima campanie, acestea depășeau deja 11%. Dacă li s-ar adăuga și Tunisia, acest procentaj ar depăși 25%, deși țara nord-africană a fost penalizată cu o taxă chiar mai mare decât cea europeană, de 28%.

Principala îngrijorare se concentrează asupra Turciei, o piață care anul trecut a înregistrat un record de producție, cu peste 400.000 de tone, fiind țara extracomunitară, fără a lua în calcul Tunisia, cu cea mai mare capacitate. «Diferența de tarif provoacă o distorsiune pe piață și probabil va genera o deviere a comerțului: nu este vorba doar de tariful de 10%, ci și de costuri de producție mult mai mici. Este o dublă penalizare», explică Rafael Pico, directorul asociației exportatorilor de ulei de măsline Asoliva.

«Turcia poate fi un concurent, și chiar există posibilitatea ca unii operatori să se reorienteze către această țară», explică surse din sectorul empresarial, care amintesc că, până acum câteva luni, guvernul turc a menținut o interdicție asupra exportului de ulei vrac pentru a proteja piața internă de recoltele slabe, ceea ce ridică semne de întrebare asupra capacității sale ca partener comercial de încredere.

Pentru operatorii spanioli, marja de manevră este redusă: să aplice o creștere de preț de 20% în SUA și să spere că consumatorul american, care nu cumpără în mod regulat ulei de măsline, o va accepta. Nici măcar cei care au centre de ambalare acolo nu vor scăpa de tarif, deoarece acesta se aplică și uleiului vrac. Ceea ce nu se ascunde în sector este o oarecare ușurare pentru faptul că, spre deosebire de tariful aplicat în primul mandat al lui Trump, acesta afectează în mod egal toate piețele europene, iar țări precum Portugalia, Grecia și, mai ales, Italia, nu vor avea un avantaj. Ceea ce rămâne în afara acestui regim este măslina neagră de masă, care avea deja un tarif de 31% și acum va suporta încă 20%.

Concurenți în sectorul vinului

În cazul vinului, poziția Spaniei nu este la fel de robustă ca în cazul uleiului de măsline. Este a patra țară exportatoare către SUA, la mare diferență de Franța și Italia, care acaparează 70% din total. Aproape de Spania se situează țări precum Noua Zeelandă, Australia sau, din nou, Argentina și Chile, toate cu un tarif de 10%. În plus, SUA se situează pe locul al patrulea în topul producătorilor mondiali de vin, conform Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV), astfel încât nevoile sale de import nu sunt la fel de presante, deși sunt indispensabile pentru aprovizionarea întregii țări.

«Faptul că nu toate țările avem același tarif generează deja o diferență importantă», spune José Luis Benítez, directorul Federației Spaniole a Vinului (FEV). «Cu unele țări, impactul poate fi mai dăunător», adaugă el. În timp ce Argentina și Chile sunt mai concentrate pe exportul de vin vrac, Australia și Noua Zeelandă exportă vin îmbuteliat, de bună calitate și la un preț bun. «Reprezintă o concurență puternică pentru vinul spaniol», recunoaște Benítez. SUA reprezintă 14% din exporturile de vin spaniol și, mai ales, este piața externă cu cea mai mare marjă. «Transferarea unei creșteri de 20% în preț, din start, te scoate de pe piață», recunoaște directorul FEV.

Atât sectorul uleiului de măsline, cât și cel al vinului urmăresc cu atenție evoluția tratatului dintre Uniunea Europeană și Mercosur, care poate deschide o piață enormă precum cea braziliană, dar care, în orice caz, nu ar compensa pierderile de pe piața americană. În timp ce sectorul vinicol pledează pentru accelerarea acordului, voci din sectorul uleiului de măsline adaugă un asterisc: «Ne îngrijorează lipsa de reciprocitate. Și așa cum este formulat acum, orice ulei care intră în Europa nu va avea bariere, dar cel care merge acolo, da».