În câteva cuvinte
Raportul Ministerului Transporturilor din Spania evidențiază disparități semnificative în accesul la transport și costurile aferente între zonele urbane și rurale. Locuitorii din zonele rurale cheltuiesc mai mult pe transport, deși au acces mai limitat la serviciile publice.
Accesul la transport în Spania
Conform unui raport al Ministerului Transporturilor, locuitorii orașelor din Spania au acces mai bun la transport comparativ cu cei din zonele rurale, dar petrec mai mult timp pe drum. În mediul urban, serviciile de transport local sunt la o medie de 2,5 kilometri de case, în timp ce la țară distanța crește la 9 kilometri.
Acesta este unul dintre aspectele subliniate de Sara Hérnandez del Olmo, secretarul general pentru Mobilitate Durabilă. Raportul stă la baza strategiei ministerului condus de Óscar Puente, care vizează reducerea dificultăților legate de utilizarea transportului public, cauzate de factori economici, geografici, sociali sau infrastructură precară.
Inegalități în timpul de deplasare
Un alt indicator al inegalităților din Spania este timpul necesar pentru a ajunge la locul de muncă: 73,2% dintre locuitorii din mediul rural ajung în mai puțin de 30 de minute, comparativ cu 61,8% dintre cei din orașe, diferență explicată prin distanțele mai mari și congestionarea traficului urban.
În general, 10% dintre cetățeni ar avea nevoie de mai mult de 20 de minute pentru a ajunge la un centru medical.
Cheltuielile gospodăriilor pentru transport
Studiul realizat de Observatorul Transportului și Logisticii din Spania analizează cheltuielile gospodăriilor pentru transport și constată că cele mai vulnerabile gospodării sunt și cele mai dependente de transportul public.
În zonele rurale, bugetul anual alocat transportului este mai mare din cauza dependenței de autoturisme, deși 13% din populația cu venituri mici nu deține o mașină.
Locuitorii zonelor rurale alocă 14,1% din bugetul anual mobilității, în timp ce în orașe se rezervă o medie de 10,6% din veniturile anuale.
Ministerul condus de Óscar Puente lucrează la o strategie participativă pentru a reduce sărăcia legată de transport și a atinge obiectivul de mobilitate accesibilă în întreaga țară. Pe lângă coordonarea a 11 ministere, au fost inițiate contacte cu reprezentanți ai societății civile și ai companiilor.
Secretarul general pentru Mobilitate Durabilă, Sara Hérnandez del Olmo, a subliniat că sărăcia în transport este o stare de vulnerabilitate maximă care depășește nivelul veniturilor, afectând capacitatea gospodăriilor de a suporta costurile transportului public sau privat, accesul limitat la transport pentru a ajunge la muncă, școli sau centre medicale, sau timpul petrecut pe drum.
Măsurarea sărăciei legate de transport
Pentru a măsura sărăcia legată de transport în Spania, este esențial să se țină cont de disponibilitate, accesibilitate financiară, accesibilitate fizică și timpul rezonabil de deplasare.
De asemenea, au fost abordate aspecte precum oferta inadecvată de servicii pentru persoanele cu mobilitate redusă, lipsa de informații adecvate, probleme de gen, vârstă sau rasă, siguranța transportului și decalajul digital.
Politici pentru mobilitate durabilă
Printre politicile în vigoare pentru a reduce barierele în calea mobilității durabile se numără promovarea transportului public prin reduceri, construirea de piste pentru biciclete și accentul pe intermodalitate.
