În câteva cuvinte
Articolul analizează impactul reducerilor de ajutor extern efectuate de SUA și alte țări, evidențiind necesitatea de a regândi sistemul de ajutor pentru dezvoltare și de a promova independența țărilor din Sudul Global. Se subliniază importanța decolonizării ajutorului și a reformării ONG-urilor pentru a asigura o cooperare mai eficientă și echitabilă. Criza actuală este văzută ca un catalizator pentru schimbare, încurajând țările africane să caute alternative de finanțare și să-și asume controlul asupra politicilor publice.
Donald Trump a declanșat un cutremur cu consecințe incalculabile prin suspendarea USAID, cel mai mare donator de ajutor pentru dezvoltare din lume.
Decizia Statelor Unite nu este o excepție. Țări europene precum Germania, Franța, Olanda sau Regatul Unit au anunțat sau au efectuat o diminuare a ajutorului în ultimele luni. Spania, fără reduceri la orizont, constituie o raritate în acest ecosistem izolaționist. Tăierea globală va însemna că milioane de oameni vor muri prin întreruperea bruscă a programelor împotriva SIDA, malariei sau a bolilor uitate într-un moment în care crizele se multiplică, agravate de urgența climatică.
Dezastrul USAID a transformat, de asemenea, într-o urgență dezbaterea intensă care agită de mult timp sectorul umanitar.
Dincolo de obligarea la redirecționarea resurselor rămase pentru a prioritiza ceea ce este esențial, se impune autocritica și vocile care cer «decolonizarea» unui sistem care perpetuează dependența și în care Sudul Global cere cu o asertivitate, voce și vot reînnoite. «Sistemul suferă de o hemoragie de credibilitate și de resurse de ani de zile și suferă de lipsa unei narațiuni convingătoare», scria recent Nilima Gulrajani, una dintre autoritățile în domeniu.
De la Planeta Futuro am dorit să contribuim la această dezbatere necesară și urgentă despre viitorul ajutorului și al ONG-urilor.
Am călătorit în Sudanul de Sud, în Guatemala, în Rwanda, în Myanmar și în Kenya. I-am ascultat pe cei care, precum Degan Ali, lucrează de ani de zile pentru a schimba sistemul, iar Asier Hernando intonează mea culpa: «Am fost un salvator alb». Vă invităm să citiți.
Cinta Arribas
Un nou model?
- Degan Ali: «Sistemul de cooperare și dezvoltare este rupt». De Raquel Seco
- Am fost un salvator alb. De Asier Hernando
- Drumul către autosuficiența Africii. De Hippolyte Fofack
- Există o alternativă. De Kevin Watkins și Gonzalo Fanjul
A lucrat la ONU și a ieșit dezamăgită. Acum, această somaleză crescută în Statele Unite este una dintre principalele voci care cer o «decolonizare» a sectorului
O generație de tineri occidentali a fost făcută să creadă în sfârșitul sărăciei și că vom fi protagoniști în realizarea acestui lucru. Ți se spunea că în Sudul Global nu au capacități, iar ONG-urile au devenit Robin Hood-ul dezvoltării
Desființarea USAID ar putea impulsiona guvernele africane să abordeze clar provocările țărilor lor. Continentul are nevoie de comerț echitabil, nu de ajutor
Sistemul internațional de cooperare pentru dezvoltare este supus unui atac multiplu și riscă să dispară. Următorul summit de finanțare de la Sevilla oferă oportunitatea de schimbare
Reducerile sunt răspunsul la urgențe naționale într-o lume în care marile crize au încetat să mai fie monopolul Sudului Global, dar răspund și unei stări de spirit cetățenești care străbate o bună parte din Europa și SUA. Votanții nu au încredere în ajutorul extern într-un context de inegalitate, inflație post-COVID și războaie în curtea lor din spate și o fac excitați de populismul naționalist și izolaționist care străbate planeta. Consensul imperativului moral al ajutorului, reflectat în capitolul IX al Cartei Națiunilor Unite și cultivat cu grijă timp de decenii, se prăbușește acum sub ochii noștri.
Populismul călărește, de asemenea, pe spatele criticilor pe care le aduce sistemul, care sunt multe și foarte sonore. De la impunerea de agende și condiționalități absurde, trecând prin angajamentul de fonduri care nu ajung să fie deblocate, multiplicarea și suprapunerea resurselor climatice sau debarcarea inutilă a bărbaților albi care îngroapă organizațiile din țările Sudului Global în munți de birocrație.
Se adaugă percepția că ajutorul pentru dezvoltare este din ce în ce mai mult un instrument al geopoliticii. În 2023, Ucraina a fost, de exemplu, cel mai mare receptor, în ciuda faptului că este o țară cu venituri medii, cu un ajutor de până la cinci ori mai mare decât al doilea, India. Alocarea de tranșe din ajutor pentru primirea refugiaților în țările europene este o altă tendință din ultimul timp, care a transformat țările donatoare în receptori ai propriului ajutor în detrimentul nevoilor din țările de origine, suscitând nu puține critici.
Cinta Arribas
Din Sudul Global
- Sudan: Decolonizarea urgenței umanitare își face loc. De Patricia Simón
- Guatemala: între neocolonialism și rezistență. De Lucas Reynoso
- Rwanda: Autosuficiență sau privire spre China: gaura pe care o lasă Trump. De Josep Catá
- Myanmar: Efectele reducerilor. Apă și medicamente. De V. Mongelli și R. Root
Majoritatea lucrătorilor în criza din Sudan sunt din Sudul Global. Marile ONG-uri sunt implicate de ani de zile în procese de decolonizare a structurilor și dinamicii lor de muncă
Organizațiile locale își revendică locul pentru a defini dezvoltarea unei țări pline de ONG-uri străine
Înghețarea ajutoarelor din Statele Unite pune în alertă ONG-urile și guvernele subsahariane și deschide mai mult ușa cooperării chineze
Efectele reducerilor decise de președintele american se resimt de ambele părți ale frontierei cu Thailanda, lăsând mulți îngrijorați pentru viitorul lor
Sunt doar câteva dintre deficiențele pe care marile organizații lucrează de ani de zile pentru a le remedia cu un succes inegal, dar care nu au reușit să oprească disprețul pe care îl acumulează sistemul. Poate de aceea, paradoxal, la porțile acestei crize acute se respiră un anumit optimism printre țările beneficiare de ajutor. «Decizia a provocat mai multă îngrijorare în rândul țărilor bogate decât în Sudul Global», confirmă surse din sector, care consideră că nu există schimbare fără criză.
De asemenea, pentru că în multe țări aceste reduceri sunt trăite doar ca și căderea fructului copt, pe care știau că inevitabil va ajunge să cadă. «Aceste reduceri au accelerat un proces de schimbare, care a început cu forță în timpul pandemiei, unde țările africane au fost conștiente de inegalitatea distribuției vaccinurilor și de modul în care și atunci a fost tăiat ajutorul», explică Francisca Mutapi, profesor la Universitatea din Ghana și codirector al Institutului de Sănătate Globală al Universității din Edinburgh. «Africa vede de ani de zile că vine și se pregătește să reducă dependența, de exemplu, în sănătate».
Mutapi se referă la faptul că există țări precum Nigeria, unde 21% din bugetul său de sănătate provenea din ajutorul SUA. Adică, există state care de ani de zile au delegat o parte din politicile lor publice ajutorului extern. Reluarea educației sau a sănătății este parte a agendei și a unui drum care a început deja în multe țări africane.
«Multe țări africane se uită acum la BRICS ca sursă de finanțare, cu mai puține condiționalități politice și economice», explică din Accra economistul ghanez Charles Abugre, director al International Development Economics Associates (IDEAs), care este de acord că schimbarea se pregătește de mult timp și pentru care îndatorarea din ultimii ani este marea problemă. «Noutatea este că acum devine mai vizibil și că deficiențele sistemului sunt apreciate cu mai multă claritate», adaugă el.
Între timp, ONG-urile s-au angajat de ani de zile într-o transformare fără întoarcere, foarte conștiente de faptul că transferul de fonduri a încetat să mai echivaleze cu dictarea priorităților și trimiterea de lucrători în țări îndepărtate și că supraviețuirea lor depinde de «decolonizarea» și «localizarea» ajutorului, așa cum se referă în jargonul sectorului.
Cinta Arribas
Marile ONG-uri: a se reforma sau a muri
- Javier Ruiz Gaitán, coordonator al ONG-urilor: «Cerem ca cheltuielile pentru apărare să nu fie niciodată în detrimentul cooperării. De Beatriz Lecumberri
- Viața, moartea și învierea ONG-urilor. De Gonzalo Fanjul
Responsabilul laudă angajamentul Guvernului Spaniei față de ajutorul pentru dezvoltare și îndeamnă să fie însoțit de mai multe resurse într-un moment de reduceri globale
Societatea civilă internațională și-a văzut puterea slăbită de transformarea societăților noastre, de hărțuirea externă și de propriile erori. Rolul său este mai necesar ca niciodată
Ajutorul este încă necesar, și mult, dar experții invită acum să se uite dincolo de cifrele în scădere și să se uite mai mult la procese și la actori. Mai mult la cum și mai puțin la cât, dând naștere unei conversații care nu este nouă, dar care capătă o nouă forță: fiscalitatea, renegocierea datoriilor, un comerț mai echitabil, reforma instituțională a creditorilor și donatorilor, monetizarea resurselor naturale, a absorbțiilor de carbon, investițiile sau remitențele unor diaspore din ce în ce mai conectate cu continentul lor de origine sunt câteva dintre subiectele prioritare.
Problema suplimentară este că este puțin timp pentru reflecții mari într-un moment în care «situația fiscală a majorității țărilor africane este disperată. Combinația dintre reducerile ajutorului extern și schimbările în finanțarea luptei împotriva schimbărilor climatice nu prevestește nimic bun pentru continent», susține Ronak Gopaldas, director al Signal Risk, specializată în analize despre continentul african. O cifră vorbește de la sine: 3,3 miliarde de oameni, sau doi din cinci, trăiesc în țări care cheltuiesc mai mult pentru plata dobânzilor la datorii decât pentru educație sau sănătate. Tocmai de aceea, regândirea sistemului, trecând prin redesenarea așa-numitei arhitecturi financiare și prin eficientizarea și echitabilizarea cooperării pentru dezvoltare, capătă acum o nouă urgență.
CREDITE
Direcție Ana Carbajosa, Patricia R. Blanco, Raquel Seco. Redacție: Josep Catà, Hippolyte Fofack, Beatriz Lecumberri, Valeria Mongelli, Lucas Reynoso, Rebecca Root, Raquel Seco, Patricia Simón și Kevin Watkins. Design: Ana Fernández. Maquetare: Carlos Muñoz. Grafică: Ignacio Catalán.
