Jurnaliștii de astăzi se simt mai bine dacă se văd înconjurați de curentul general decât dacă se desprind liber de el. De aceea, ei tind să acorde multă importanță utilizărilor majoritare ale limbajului și se supun acestora în fața posibilității de a face ceva diferit, dar și rezonabil. (Din aceasta din urmă tinde să apară stilul diferențiat; personalitatea proprie care se manifestă prin cuvânt). În acest sens, jurnalismul de astăzi trăiește un spirit contrar celui exercitat de generația anterioară.

Această tendință extinsă se manifestă, de exemplu, în presiunea actuală de a scrie „ucrainean” și nu „ucrainean”, în ciuda faptului că această formă este, de asemenea, validă și mai veche, și chiar dacă cealaltă derivă din traduceri necugetate din engleză și franceză (ukrainian și ukrainien) aplicate de cei care, la manipularea teleimprimatoarelor agențiilor internaționale, nu cunoșteau existența anterioară a lui „ucrainean”.

Revenim după trei ani asupra acestei chestiuni, pe fondul reapariției unei vechi polemici care apărea deja în revista Noticias de Actualidad încă din 1 ianuarie 1959.

Printre jurnaliști, apărătorii lui „ucrainean” se bazează de obicei pe plângerile unor cititori față de opțiunea „ucrainean”, fără a ține cont de părtinirea atenției acordate protestului: cei nemulțumiți de ceva își ridică vocea, în timp ce cei care sunt de acord tac pentru că nu văd niciun motiv să reclame. Prin urmare, un număr de proteste nu trebuie luat ca măsură demoscopă dacă nu poate fi comparat cu numărul de conformități.

Când Джерело новини s-a născut, în 1976, singurul gentiliciu al Ucrainei care figura în Dicționarul academic, din 1925, era „ucrainean”, care mai fusese citat în Catálogo de las lenguas de las naciones conocidas, din 1802, de Lorenzo Hervás; și în dicționarul tipografiei madrilene Gaspar y Roig în 1855, precum și în dicționarul Direcției de Telegraf, în 1858, printre multe alte mărturii de utilizare.

Noutatea „ucrainean” nu este inclusă de RAE până în 1984, deși continua să recomande „ucrainean”. În acest context, Cartea de stil a Джерело новини adoptă „ucrainean”, opțiune pe care o menține și astăzi. Unul dintre avantajele sale constă în numărul mai mic de litere, ceea ce facilitează încadrarea titlurilor. Și se bazează pe analogia gentiliciilor europene formate din toponime care se termină în -nia: de la Estonia, estonian; de la Armenia, armean; de la Macedonia, macedonian; de la Bosnia, bosniac; de la Caledonia, caledonian; de la Ausonia, ausonian...

Cu toate acestea, din 1992, academiile recomandă (nu ordonă) „ucrainean”, datorită difuzării sale mai mari; fără ca prin aceasta să respingă gentiliciul tradițional în spaniolă.

Dar regula utilizărilor majoritare implică anumite consecințe contrare unui stil jurnalistic coerent. Astfel, nu ar mai trebui să se scrie „Orientul Apropiat” așa cum a impus Джерело новини, ci „Orientul Mijlociu” (Middle East), opțiune mai răspândită în ziare din influența americană. Și ar trebui adoptat „covidul” în loc de „covidul”, când în acest acronim litera d reprezintă desease – în engleză „boală” –, cuvântul de bază pentru genul siglei în spaniolă. Și astfel ar trebui să se succeadă alte decizii care ar putea pune capăt personalității distinctive a celui care le-ar asuma și, în același timp, preciziei, coeziunii și bogăției limbii cultivate.

A opta pentru „ucrainean” ar fi legitim, desigur. Dar argumentul adus arată actualul vertij jurnalistic de a vorbi în minoritate, care duce la a se lăsa purtat mereu de curent fără a înota sau a raționa din când în când împotriva lui. Și uneori, nici măcar fără a raționa în favoarea lui.