Un e-mail sau un mesaj al cărui ton ni se pare deplasat.

Un e-mail sau un mesaj al cărui ton ni se pare deplasat. Un prieten care uită să ne felicite de ziua de naștere sau să ne întrebe cum ne simțim, cunoscându-ne dificultățile. Cineva care cere prea mult, care nu își respectă promisiunile sau care, în opinia noastră, greșește grav luând o decizie. Niciodată nu ne vor lipsi motive să ne irităm și să disperăm în fața lumii și a oamenilor care o compun. Cum să ne stăpânim furia și frustrarea față de tot ceea ce ne doare? Pentru această misiune, ne poate ajuta să înțelegem că, în aproape toate cazurile, furia este inutilă și poate complica și mai mult lucrurile. Să vedem cinci motive pentru care este așa.

1. Cealaltă parte nu va înțelege nimic.

Cealaltă parte nu va înțelege nimic. Fiecare acționează de la nivelul său de conștiință, dintr-o experiență și o viziune determinate asupra lumii. Pentru acea persoană, este complet logic să se comporte astfel. De aceea, nu va putea niciodată să contemple problema cu ochii noștri. De fapt, reacția noastră i se va părea celuilalt mult mai gravă decât faptul concret pe care îl dezaprobăm.

2. Orice reproș își creează justificarea.

Orice reproș își creează justificarea. Acum nouă decenii, autorul manualului «Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii» sublinia că «critica este inutilă pentru că pune cealaltă persoană în defensivă și, de obicei, o face să încerce să se justifice». Dale Carnegie adaugă: «Critica este periculoasă pentru că rănește orgoliul, atât de prețios pentru persoană, îi rănește sentimentul importanței și îi trezește resentimentul». Ceea ce ne duce la următorul punct.

3. Furia este interpretată ca aroganță.

Furia este interpretată ca aroganță. Chiar și faptul de a-i semnala celuilalt ce a făcut rău va fi văzut ca un dezechilibru de forțe. Cel care se indignă adoptă o postură de superioritate morală, deoarece ne dă de înțeles că știe să facă mai bine, că are valori mai solide sau că este capabil să vadă ceea ce cealaltă parte nu vede. Chiar și atunci când intenția noastră este de a ajuta sau de a evita pericole, celălalt poate trăi acest lucru ca pe o umilință.

4. Niciodată nu vei convinge pe nimeni.

Niciodată nu vei convinge pe nimeni. În același mod în care nu ne pot împinge să schimbăm echipa de fotbal sau partidul politic, în fața oricărei situații tensionate, ego-ul se baricadează în pozițiile sale. Din acest motiv, cu excepția cazului în care folosim o strategie persuasivă foarte subtilă, atunci când îl chestionăm pe celălalt, acesta se întărește.

5. Este o risipă inutilă de energie, timp și relații.

Este o risipă inutilă de energie, timp și relații. Unul dintre cele mai celebre proverbe chinezești sfătuiește: «Când ești inundat de o bucurie enormă, nu promite nimic nimănui. Când ești dominat de o mare furie, nu răspunde la nicio scrisoare». În legătură cu ultimul punct, furia nu numai că deteriorează sau chiar rupe legături care au costat mult să fie create. De asemenea, ne îndepărtează atenția de la lucrurile cu adevărat importante.

Să vedem un exemplu în acest sens. A este convins că B, cu care menține o bună prietenie, a luat o decizie greșită. Datorită încrederii și afecțiunii pe care i le poartă, A se simte autorizat să scrie într-un mesaj motivele pentru care nu este bine să acționeze așa, când ar trebui să o facă într-un alt mod.

B se supără din cauza a ceea ce vede ca o intruziune și o interpretare greșită a acțiunilor sale. Prin urmare, va răspunde la mesajul lung al lui A cu o replică la fel de lungă care poate include vreo înțepătură deschisă sau ascunsă.

Dându-și seama că și-a ofensat prietenul, A va fi obligat să redacteze un mesaj la fel de lung sau mai lung, cerându-și scuze pentru unele dintre lucrurile spuse și reorientând ceea ce voia de fapt să spună.

După aceasta, este posibil ca relația să se congeleze sau ca, cel puțin, să existe o distanță mai mare între părți. Nimeni nu se simte confortabil cu situația care s-a creat. Dacă, într-o întâlnire personală ulterioară, subiectul este reluat, va trebui să adăugăm acea investiție de timp și energie la cea care s-a pierdut deja cu mesajele anterioare dus-întors. Și toate acestea pentru nimic. Nu ar fi fost mai bine să ne stăpânim dorința de a certa sau de a-l dojeni pe celălalt, înțelegând aceasta ca pe o ocazie splendidă de a tăcea? După cum ne amintește filozofia chineză wu wei, non-acțiunea, foarte rar ne vom căi că ne-am abținut, în timp ce vom regreta de nenumărate ori că ne-am lăsat duși de val. Poate de aceea Thomas Jefferson, al treilea președinte al Statelor Unite, practica măsura clasică de a număra până la 10 când era furios și recomanda: «Dacă ești foarte furios, numără până la 100». Este un sfat binecunoscut, dar ne poate scuti de multe neplăceri.

Comunicarea nonviolentă

Comunicarea nonviolentă— Psihologul Marshall Rosenberg a propus în 1972 să renunțăm la orice reproș, critică, judecată sau culpabilizare dacă vrem cu adevărat să ne înțelegem cu celălalt. Într-o comunicare nonviolentă, opiniile pe care nimeni nu ni le-a cerut și analizele psihologice care presupun o patologie la celălalt sunt deplasate.

— A spune «ești un narcisist» și a crede că celălalt se va schimba reflectă o mare ignoranta a modului în care funcționează relațiile umane.

— În loc să semnalăm, alternativa este să exprimăm cum ne simțim. Potrivit lui Rosenberg: «Dacă evaluăm din inimă și din nevoile noastre, celălalt se identifică».

Francesc Miralles este scriitor și jurnalist expert în psihologie.