Germania: Noua față a social-democrației germane

Faptul că doi politicieni de rang înalt renunță la formula de politețe pentru a se tutui ar putea părea irelevant. Nu și în Germania, unde tutuitul, deși în creștere, este mult mai puțin răspândit decât în țări precum Spania, iar dumneavoastră prevalează în relațiile profesionale. Așadar, când pe 30 martie Lars Klingbeil, liderul Partidului Social-Democrat (SPD), a declarat la televiziune că se tutuiește cu creștin-democratul Friedrich Merz, învingătorul alegerilor din februarie, a fost o știre importantă în toate mass-media. Cu câteva zile înainte, și urmând ritualul conform căruia, pentru ca două persoane să înceapă să se tutuiească, inițiativa trebuie să aparțină persoanei mai în vârstă, Merz, de 69 de ani, i-a făcut această propunere lui Klingbeil, de 47 de ani. Până la urmă, negociaseră zile întregi un acord pentru a guverna Germania în coaliție. Tutuitul era, în acest caz, o expresie a încrederii: nu mai erau rivali politici; erau parteneri și prieteni. Klingbeil a acceptat oferta, fără surprize. Deși împarte președinția partidului său cu deputata Saskia Esken, el a fost consacrat simbolic de viitorul cancelar drept liderul de facto al SPD. El este succesorul, în această poziție, al unei liste de lideri social-democrați care include nume legendare precum Helmut Schmidt sau Willy Brandt, și alții căzuți în dizgrație precum Gerhard Schröder. Și va fi interlocutorul privilegiat în viitorul guvern german și probabil vicecancelar și ministru de Finanțe.

«Lars Klingbeil este steaua în ascensiune a SPD, omul forte», explică deputatul social-democrat Nils Schmid. «A înțeles foarte bine că această coaliție trebuie să gândească la scară mare și că trebuie să fie o coaliție care să modernizeze Germania». Talentul de negociator al lui Klingbeil este creditat cu ceea ce, în termeni politici, este o performanță remarcabilă. Social-democrații cancelarului în exercițiu, Olaf Scholz, au obținut cel mai slab rezultat din istoria lor, cu 16,4%, în spatele extremei drepte Alternative pentru Germania și al blocului învingător, CDU/CSU al lui Merz. Și, totuși, nu numai că copreședintele SPD și-a salvat pielea, dar a obținut și o promovare și a fost ales în influentul post de președinte al grupului parlamentar. Philipp Türmer, președintele mereu combativelor Jusos, organizația de tineret a SPD, s-a plâns: «Unul dintre arhitecții eșecului preia conducerea grupului parlamentar. Imaginea este fatală». Plângerea nu a avut prea mult efect. La scurt timp după aceea, Klingbeil, deja consolidat în dubla funcție, a negociat cu Merz un plan de investiții în infrastructură, apărare și mediu de până la un trilion de euro, care răspundea vechilor cereri social-democrate. Planul a provocat un profund disconfort în rândul creștin-democraților, deoarece a însemnat o încălcare, din partea candidatului lor, a unei promisiuni electorale.

În negocierile de coaliție, Klingbeil și copreședinta sa, Esken, au diluat propunerile mai conservatoare ale creștin-democratului și au obținut șapte ministere, la fel ca CDU (CSU, sora bavareză a CDU, a obținut trei). Au confirmat astfel statutul SPD ca partid important la putere în Germania, indiferent dacă câștigă sau pierde alegerile, chiar și cu rezultate catastrofale. Dacă acest mandat legislativ se va încheia, această formațiune va fi fost în afara guvernului doar patru ani în ultimele trei decenii. O cheie a succesului lui Klingbeil este experiența sa în organizarea negocierilor de coaliție pentru partidul său în 2017 și 2021. În comparație cu el și cu ceilalți negociatori social-democrați, Merz și echipa sa se simțeau ca niște începători.

«Este un strateg fin, care știe să-și asume riscuri la momentul potrivit», spune Schmid. În plan personal, adaugă el, «este o persoană amabilă, simpatică». Nu spune acest lucru pentru că este șeful său în grupul parlamentar, deoarece alți politicieni, inclusiv rivali, subliniază un stil diferit de cel al liderilor mai autoritari, masculi alfa în stilul lui Schröder, sau chiar Merz. În 2021, când a fost ales președinte al SPD, săptămânalul Der Spiegel l-a descris drept «un ursuleț de pluș amabil și mare» (măsoară aproape doi metri), dar «fără instinctul ucigaș necesar». «Se poate face politică și altfel», s-a apărat el. «Nu este nevoie să fii dur pentru a obține rezultate».

Deși, datorită temperamentului său, Klingbeil poate părea atipic, datorită traiectoriei sale este un adevărat politician de carieră, un om de aparat. «Universitatea sa politică nu a fost viața socială dură de zi cu zi, nici nevoia de autoafirmare în lumea muncii», critică politologul Udo Knapp în ziarul de stânga Tagezseitung. «Ceea ce l-a motivat a fost dorința sa de a servi în anticamerele patronilor săi politici din interiorul aparatului SPD». Fiul unui soldat profesionist și al unei angajate într-un magazin din orașul Munster, încă de pe vremea școlii era delegat de clasă. Fiind student, a intrat în SPD, unde a urcat treptele politice locale până a fost ales deputat în 2009 și, opt ani mai târziu, secretar general.

Bernd Rother, membru al comisiei istorice a SPD, subliniază un detaliu semnificativ: Klingbeil provine din nordul protestant, la fel ca toți cancelarii social-democrați (Brandt, Schmidt, Schröder, Scholz). Nu este o coincidență, potrivit acestui istoric: în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Catolică, mai înrădăcinată în sud, a înființat o mișcare muncitorească, lucru care a lăsat mai mult spațiu pentru ca SPD să avanseze în fabricile și atelierele din Germania protestantă.

Klingbeil, de asemenea, provine din Saxonia Inferioară, statul federat care, își amintește Rother, «s-a impus în ultimele decenii ca o pepinieră de talente». De asemenea, actualul secretar general, Matthias Miersch, este din acest land, precum și popularul Boris Pistorius, ministrul Apărării în exercițiu, care ar putea rămâne în funcție. Saxonia Inferioară a fost fief-ul lui Schröder, unul dintre mentorii lui Klingbeil și astăzi un paria în partid din cauza apropierii sale de președintele rus, Vladimir Putin. Obiectivul imediat al lui Klingbeil este acum ca membrii SPD să aprobe contractul de coaliție, în ciuda opoziției din Jusos. Votul electronic a început pe 15 aprilie și se termină pe 29. Pe 30 vor fi anunțate rezultatele, iar pe 6 mai Merz trebuie să fie investit cancelar. Klingbeil se confruntă cu o sarcină dublă: să guverneze Germania cu Merz și să împiedice partidul să cadă în irelevanță, așa cum s-a întâmplat în alte țări, cum ar fi PS în Franța. «Provocarea este să ieșim din gaura de 16%-17%», spune deputatul Schmid. «Nu putem rămâne blocați în această dimensiune electorală. Și acest lucru se poate întâmpla rapid».