În câteva cuvinte
Un proiect educațional în Granada implică elevii în explorarea istoriei Războiului Civil Spaniol și a Francoismului prin interviuri cu membrii familiei, oferind o perspectivă personală și directă asupra evenimentelor istorice. Proiectul încurajează gândirea critică și înțelegerea complexității istoriei.
Predarea istoriei Spaniei are alocate patru ore pe săptămână în clasa a XII-a.
Predarea istoriei Spaniei are alocate patru ore pe săptămână în clasa a XII-a. Programa clasei a VIII-a permite dedicarea câtorva ore, dar nu foarte multe. Și dacă se ține cont că recapitularea este cronologică, de la preistorie înainte, ajungerea la evenimentele din Spania din ultimul secol este un exercițiu de viteză și interes din partea profesorilor. De aceea, Războiul Civil și dictatura franchistă sunt o perioadă evazivă pentru un curs scurt și presant, cum este clasa a XII-a, cu examenul de admitere la universitate. Ángela Montes și Juan José Casado, profesori la IES Jiménez de Quesada din Santa Fe (Granada), au decis să-i dedice timp, să-i acorde importanța cuvenită și să implice familiile. Memoria Vie 5.0 este numele proiectului pe care Montes l-a inițiat într-un centru anterior și care anul acesta își sărbătorește a doua ediție în Santa Fe. La baza inițiativei stă faptul că elevii cunosc ce s-a întâmplat în război și cum a fost franchismul din experiențele membrilor familiilor lor, fără intermediari. Pentru aceasta, băieții și fetele se confruntă cu două activități de bază. Pe de o parte, să-și intervieveze bunicii despre viața lor de atunci și, pe de altă parte, să localizeze obiecte pe care le au acasă din acele vremuri pentru a le cataloga și data și, dacă este cazul, să afle poveștile de familie legate de acestea.
Uneori, Ángela Montes este întrebată de ce se oprește la acest proiect având în vedere examenul de admitere la universitate: «Mă opresc, ne oprim, pentru că trebuie să ne oprim. Acești tineri trebuie să gândească, să cunoască și să trăiască asta de aproape. Pe lângă istoria Spaniei, este istoria bunicilor lor, a părinților lor, a familiei lor», explică ea. «Este o modalitate de a reflecta, de a gândi și de a schimba gândirea tinerilor că înainte se trăia mai rău, fără să știe prea bine de ce», adaugă ea.
Mai multe informații «Adevăratele eroine au fost văduvele celor reprimați de franchism»
La întrebarea care este interesul acestor proiecte, cu tot ce se întâmplă în acești ani despre acea perioadă și care face atât de dificilă o abordare calmă, profesorul Juan José Casado este tranșant: «Tocmai din cauza a ceea ce se întâmplă. Pentru că este fundamental ca elevii, prin studiul istoriei, să fie capabili să contrasteze informațiile care ne parvin».
Casado face aluzie la utilizarea membrilor familiei ca surse primare, specifică istoriografiei, care au trăit ceea ce povestesc și au folosit acele obiecte într-un anumit moment al vieții lor. Cu acest proiect, tinerii verifică și contextualizează informații de primă mână, cu surse cunoscute, pentru a-și forma o informație contrastată și a-și crea propria viziune asupra realității.
Profesorul insistă asupra faptului că, deși pare o chestiune îndepărtată, Războiul Civil și perioada postbelică sunt încă prezente în mulți oameni și în istoria multor familii.
Expoziția «Memoria Vie 5.0, proiect promovat de profesoara Ángela Montes, într-o imagine oferită de ea. Memoria Vie 5.0» este, de asemenea, un proiect multimedia și care implică la un moment dat întregul centru. Interviurile au fost înregistrate video și subtitrate, astfel încât să rămână pentru totdeauna, iar cu obiectele a fost realizată o expoziție care poate fi văzută la institut în această săptămână. «Și pe care o vizitează toate clasele din centru», spune Montes.
Impactul asupra elevilor nu este mic, își amintesc profesorii. «Dacă nu aș fi făcut acest proiect, nu aș fi cunoscut istoria bunicii mele», sau «dacă nu aș fi făcut asta, nu aș ști ce s-a întâmplat în familia mea», sunt câteva dintre frazele pe care Montes și Casado le aud când revizuiesc cu elevii lor ceea ce s-a realizat.
Bunicii lor le vorbesc despre cartelele de rație, despre faptul că nu au putut studia «aproape niciun membru al familiei nu a putut studia mai mult de 14 ani», își amintește profesoara.
Profesorul explică că această călătorie comună între teoria pe care o explică ei în sălile de clasă cu cărțile și ceea ce tinerii aud de la familiile lor dă credibilitate informațiilor din clasă, deoarece le verifică și constată că a fost așa cu ceea ce au trăit în familiile lor. Un caz este rolul femeii în societate. «În clasă citim documente care explică faptul că femeia trebuia să stea acasă și să aibă grijă de familie», povestește profesorul, ceva ce le poate suna ca ceva teoretic care, «capătă tot sensul și tot adevărul când îl aud de la propriile lor bunici».
Majoritatea membrilor familiei își amintesc de prima mână doar franchismul. Războiul, în schimb, i-a prins cel mult fiind copii și își amintesc mai mult poveștile pe care le spuneau părinții lor.
Cristina Casares, una dintre studentele care a participat la proiect, își amintește că deja vorbise cu bunica ei, născută în 1946, despre anii ei de copilărie. Și chiar și așa, a învățat lucruri pe care nu le știa: «Ei erau din Huelva și nu știam că tatăl ei, străbunicul meu, a trebuit să meargă la război și a fost trimis la Granada, unde ani mai târziu a venit familia să lucreze». Casares ignora că cineva din familie venise înainte.
Un alt student, Carlos Valenzuela, recunoaște după ce a discutat cu membrii familiei sale, în care există o diversitate de criterii, că există multă necunoaștere despre ceea ce s-a întâmplat în Spania în secolul trecut. «În cazul meu, ai mei s-au născut în jurul anului 1950 și nu au trăit războiul, dar mi-au povestit cazul străbunicului meu, care a început războiul în tabăra republicană și a sfârșit prin a trece de partea națională, după cum mi-au spus, pentru că nu avea nimic de mâncare și auzise că de cealaltă parte aveau destulă mâncare și multe resurse. Nu știam asta și mi s-a părut destul de curios că cineva și-ar putea abandona idealurile, sau poate nici măcar nu le-ar fi avut, pentru a putea mânca și a avea condiții mai bune», explică el.
Expoziția «Memoria Vie 5.0, proiect promovat de profesoara Ángela Montes, într-o imagine oferită de ea. Ángela Montes» conchide amintind că proiectul nu este orientat spre nicio ideologie, deoarece «elevii aduc ceea ce păstrează familiile lor, pur și simplu, și ascultă poveștile pe care le spun, oricare ar fi ele».
Pe de altă parte, Juan José Casado consideră că un lucru este utilizarea intenționată și revizionistă a istoriei, ceva negativ, și altul «că există o diversitate de interpretări ale acelei istorii, atâta timp cât se face dintr-un punct de vedere științific, fără idei preconcepute». În orice caz, conchide el, «faptul că Războiul Civil și franchismul sunt controversate pentru o parte a societății nu are nimic de-a face cu faptul că, pentru istorici, concluziile sunt clare, deoarece sursele sunt acolo».
