Starea mea

Nimic nu era greșit. Doar că trecuseră multe zile fără să văd soarele. Doar că săptămâni la rând am tot dat dintr-un oraș în altul, iar mișcarea devora rezervele minime de intimitate necesare pentru a supraviețui.

Doar că, deodată, nu mai era dragoste – unde se duseseră sărutările –, nu mai era pace – nu puteam opri gândurile –, nu mai era milă.

Doar că ductele mele interne au început să se umple cu sentimentul trist că nu sunt nicăieri.

“Interesantă întrebare. Desigur. Aveți dreptate. Mulțumesc”. Tehnologiile care alcătuiesc ceea ce cunoaștem astăzi drept inteligență artificială generativă fac deja parte din relațiile noastre non-umane. Adormiți de tecno-optimism, ne lăsăm pe un ecran alb deschis oricărei solicitări de comunicare. Acest nou partener de aventură poate fi aliatul nostru într-o seară de studiu, poate primi insulte sau calma tensiuni sexuale solitare. Nimic nu-l afectează, totul i se pare bine.

Andrea Ros (32 de ani, Barcelona) este actriță și promotoare perinatală, precum și mamă a doi copii, de 5 și 7 ani.

Conform datelor din ultimul raport al Observatorului de Stat privind Singurătatea Nedorită (SoledadES)

«Trăim într-o epocă a hiperconexiunii, dar în același timp este o epocă a lipsei de contacte și a izolării».