O poveste emoționantă despre prietenie și amintire, cu scrisori care au călătorit prin timp și acum găsesc un nou loc de odihnă în Arhivele din Valladolid.

Vicenté Hidalgo, rezident al unui azil de bătrâni, a decis să doneze arhivei corespondența sa cu celebrul poet Jorge Guillén. Aceste scrisori, prețuite de Hidalgo, dezvăluie gândurile profunde ale lui Guillén despre viață, credință și prietenie. Relația lor epistolară a început în 1973, când Hidalgo a trimis o scrisoare poetului, aflând despre originile sale din Montealegre de Campos, exprimându-și urările de pace și fericire.

Corespondența ilustrează diverse etape din viața lui Guillén, cu scrisori expediate din Florența, Malaga și Cambridge, reflectând perspectiva poetului asupra lumii. Într-o scrisoare, Guillén scria: „Care sunt convingerile mele religioase? Eu sunt — pur și simplu — un creștin necredincios”.

Prietenia lor s-a consolidat nu doar prin scrisori, ci și prin întâlniri. Hidalgo își amintește cum, la o întâlnire în Malaga, Guillén l-a îmbrățișat, spunând: „Unui prieten nu i se dă mâna, ci se îmbrățișează”. Această prietenie s-a manifestat și prin cadouri și sprijin reciproc.

Hidalgo păstrează și o fotografie cu Guillén pe care nu dorește să o includă în arhivă, preferând să nu-l arate pe poet la o vârstă înaintată. De asemenea, intenționează să adauge scrisori de la soția lui Guillén, Irene, cu care a avut o relație bună.

Mutarea la azilul de bătrâni a fost o experiență dificilă pentru Hidalgo, fiind nevoit să părăsească locuința socială, oferită soției sale, Gloria, care a decedat. Din motive formale, Hidalgo nu are dreptul să se întoarcă, ceea ce îi provoacă durere, deoarece acolo sunt bunurile și amintirile vieții sale.

Funcționarul Luis Pena a menționat că înțelege sentimentele lui Hidalgo, dar legea este lege. Hidalgo speră să i se permită să-și recupereze măcar bunurile personale din vechea casă.

În concluzie, povestea lui Vicente Hidalgo și Jorge Guillén este nu doar despre prietenie, ci și despre conservarea memoriei, despre valoarea cuvintelor și a amintirilor, care călătoresc prin timp și rămân în inimile oamenilor.