În câteva cuvinte
Articolul detaliază importanța stabilirii limitelor în familie, subliniind că acestea trebuie stabilite cu fermitate, flexibilitate, autoritate și empatie. Se accentuează importanța comunicării clare, a întăririi pozitive și a consecvenței în aplicarea regulilor. De asemenea, sunt abordate aspecte legate de ascultare, empatie și rolul părinților ca modele de comportament.
Când vorbim despre limite, a stabili reguli nu înseamnă a impune. Și aceasta este prima regulă.
Stabilirea de norme implică găsirea unui echilibru între două perechi: fermitate și flexibilitate, și autoritate și empatie. Această abordare ajută copiii să se simtă în siguranță și protejați, în același timp încurajând încrederea și respectul reciproc între adult și copil. Dar întrebarea este mereu aceeași: Cum facem asta? Vă voi arăta cum să stabiliți limite în mod adecvat, ferm și respectuos, în aceste cinci puncte.
-
Calm și înțelegerea importanței limitelor:
Primul pas este să te analizezi pe tine însuți. Înțelege-te. Reflectează puțin. Ca părinți, am fost crescuți cu limite și am înțeles ce este bine și ce este rău pentru a dezvolta abilități de autocontrol și responsabilitate. Asta înseamnă: relaxare. Dacă omenirea a ajuns până aici, nu vom inventa limitele acum. Deci, punctul unu: relaxare, să vedem limitele ca o oportunitate de învățare și nu ca o situație conflictuală. Limitele oferă siguranță. Copiii trebuie să știe că pot avea încredere în părinți pentru a-i ghida și a-i proteja de situații periculoase sau nepotrivite. Aceasta le oferă un sentiment de stabilitate, crucial pentru a înțelege regulile sociale și a se adapta la diferite contexte. Deci, două lucruri pentru început: liniște și siguranță. Un părinte relaxat și în siguranță face cât doi.
-
Importanța lui „nu”:
Unul dintre cele mai importante aspecte în stabilirea limitelor este claritatea. A face asta în mod ambiguu nu ajută. Minorii trebuie să știe exact ce se așteaptă de la ei. Regulile trebuie să fie simple, concrete și, de asemenea, adecvate vârstei lor. De exemplu, dacă o regulă este „Nu scuipa pe podeaua livingului” (copilul meu a început cu asta), părinții trebuie să se asigure că înțeleg ce implică această regulă și de ce este important să o respecte. În acest sens, nu există scurtături, iar consecvența este esențială. Nu există alte opțiuni sau baghete magice. Trebuie să mergem pas cu pas. A educa înseamnă încercare și eroare, este prezent, așa că limitele trebuie aplicate în mod constant pentru a fi internalizate. Dacă o limită este flexibilă în anumite circumstanțe, poate crea confuzie și deschide ușa la ceva ce le place copiilor noștri: să ne contrazică. De exemplu, dacă uneori îți permiți copilului să se uite la televizor în timpul cinei și alteori nu, îl inviți direct să se comporte necorespunzător (tantrumuri) pentru a putea lua cina uitându-se la televizor. Știu că a fi ferm este greu, dar un părinte ferm face cât doi.
-
Folosirea întăririi pozitive:
Stabilirea limitelor nu trebuie să fie sinonimă cu pedepse severe. De fapt, întărirea pozitivă este cel mai eficient instrument pe care ar trebui să îl folosești pentru a menține și îmbunătăți comportamentele adecvate. Recunoașterea și încurajarea comportamentelor pozitive ale copiilor îi ajută să înțeleagă ce acțiuni se așteaptă de la ei. Laudarea comportamentului bun întărește încrederea în sine și încurajează o atitudine respectuoasă. Citește cu atenție: fă asta întotdeauna. Întărește întotdeauna. Nu fi zgârcit cu întăritorii. De exemplu, dacă un copil respectă o normă comună de conviețuire, cum ar fi să nu întrerupă când cineva vorbește, este important să întărești acel comportament cu o laudă, de exemplu „Foarte bine, mi-a plăcut foarte mult că ai așteptat să îți vină rândul să vorbești! Îți mulțumesc”. De ce este fundamental acest lucru? În creștere, s-a pus la modă „intrinsicul”, ca lucrurile să vină „din interior”. Ei bine, nu. Ființa umană funcționează exact invers. Din exterior spre interior, nu din interior spre exterior. Mai mult, este foarte dificil ca, mai ales cei mici, să lucreze cu întăritori intrinseci, așa că este esențial ca ei să audă asta iar și iar pentru a internaliza treptat aceste reguli verbale și a-și construi personalitatea. Dacă reușești să faci asta, să fii întăritor, ești părintele anului. Dacă copilul tău nu respectă o limită, este normal să existe un cost.
-
Nu te teme de cuvântul pedeapsă:
Cuvântul pedeapsă este ca oricare altul. Citește cu atenție asta: o pedeapsă este ceva care servește pentru a reduce frecvența, intensitatea, durata sau latența unui comportament. Nimic mai mult. Important: nu folosi pedeapsa pentru a răni sau a face să sufere. Dacă copilul tău nu respectă o limită, este normal să existe un cost. Nu ești un agent comercial, ești părinte. Lasă flecăreala emoțiilor pentru un alt moment, nu trebuie să-ți convingi constant copilul de ceva. Este contraproductiv și nu ajută, de exemplu, să gestionezi frustrarea, deoarece le oferi în mod continuu explicații. Pur și simplu, fii clar cu privire la următoarele: mustrările ca o consecință nu trebuie să fie niciodată punitive sau umilitoare, ci o oportunitate pentru copil de a reflecta asupra acțiunilor sale și de a înțelege importanța respectării regulilor. Prin urmare, în loc să apelezi la pedepse severe sau să-l plictisești cu un discurs emoțional care nu servește la nimic, este mai interesant și eficient să elimini un întăritor. De exemplu, dacă copilul tău nu își strânge jucăriile, costul de a nu o face ar fi că nu se poate juca cu ele a doua zi. În acest fel, copilul experimentează o relație directă între comportamentul său și consecință, ceea ce facilitează înțelegerea importanței de a le strânge. Desigur, comportamentul de a strânge jucăriile trebuie întărit imediat când apare, astfel încât să fie menținut și să fie încurajat să le strângă. Amintește-ți de punctul trei: constanță.
-
Ascultare și empatie:
Noua modă... sau nu chiar. Limbajul este fundamental când vine vorba de stabilirea limitelor. Nu putem uita niciodată asta. Dialogul și ascultarea sunt esențiale pentru a menține o relație de respect reciproc. Suntem dispuși să ascultăm motivele din spatele unui comportament și să abordăm alternativele sau preocupările pe care copiii noștri le pot avea? Dialogul, regulile verbale, sunt un instrument foarte puternic pentru a ajuta la reflectarea asupra propriului comportament și a găsi modalități de îmbunătățire. Prin urmare, părinții trebuie să fie modele de comportament și coerență în conformitate cu limitele pe care le stabilim și ne așteptăm ca copiii să le respecte. Această coerență între ceea ce spunem și facem este esențială pentru succesul stabilirii limitelor. Dacă noi boicotăm regulile pentru că „acele reguli nu sunt pentru adulți”, minorii vor învăța greu să le respecte. Prin urmare, străduiește-te să fii un model bun de comportament verbal bazat pe următoarele: nu da lecții, nu-ți încălca propriile reguli și nu vorbi toată ziua despre emoții. Stabilirea limitelor în mod responsabil și nu punitiv este una dintre cele mai importante și mai dificile practici în timpul creșterii copiilor. De aceea, dacă ești părinte cu copii de vârstă școlară, nu ai nevoie de sfaturi de la influenceri pentru a lucra bine cu regulile. Ai nevoie de trei lucruri de bază: siguranță, responsabilitate și constanță. Stabilind limite din acești trei piloni, vei contribui cu încă doi: coerența și consistența.
Stabilirea limitelor în mod responsabil și nu punitiv este una dintre cele mai importante și mai dificile practici în timpul creșterii copiilor. De aceea, dacă ești părinte cu copii de vârstă școlară, nu ai nevoie de sfaturi de la influenceri pentru a lucra bine cu regulile. Ai nevoie de trei lucruri de bază: siguranță, responsabilitate și constanță. Stabilind limite din acești trei piloni, vei contribui cu încă doi: coerența și consistența.
