A existat o vreme când puteai muri de nostalgie. Literalmente, să mori și pe certificatul de deces, la secțiunea cauzei morții, un medic să scrie nostalgie. Poate că, având această origine patologică, nostalgia a fost întotdeauna asociată cu tristețea și melancolia. Dar, de ceva timp încoace, diverse studii au demonstrat că poate fi mult mai mult. «Nostalgia este o emoție puternică ce poate aduce beneficii bunăstării noastre», asigură Kuan-Ju Huang, doctorandă la Universitatea din Kyoto, care semnează cel mai recent studiu publicat pe această temă. Cercetarea sa a demonstrat că nostalgia întărește legăturile sociale.

Dar înainte, să ne întoarcem la origine. Nostalgia — nóstos, întoarcere acasă; algia, durere sau suferință — a fost folosită ca diagnostic clinic pentru prima dată în 1688. Un student elvețian la medicină, pe nume Johannes Hofer, a inventat termenul în teza sa de doctorat pentru a numi o «boală a creierului» care provoca depresie, confuzie, palpitații, febră și tulburări de somn. Un cocktail fatal pentru oricine o contracta. La început, se credea că este ceva ce li se putea întâmpla doar locuitorilor Elveției. «Țara era atât de frumoasă, aerul său atât de rafinat, încât oricine pleca de acolo risca să sufere consecințe fizice teribile», detaliază un articol publicat în The Conversation. Și adaugă că nostalgia a fost ca o pandemie emoțională care s-a extins în Europa cu consecințe dantești. Studenți, soldați sau angajați domestici: oricine trebuia să plece pentru a-și face o viață departe de casă se putea îmbolnăvi, uneori iremediabil.

Mai multe informații: Nostalgie precoce: de ce tinerilor le este dor de ceea ce tocmai au trăit sau nu li s-a întâmplat niciodată.

La scurt timp, nostalgia s-a urcat pe o corabie și a traversat Oceanul Atlantic. În timpul războiului civil american, i-a îmbolnăvit pe combatanți ca o ciumă. Apoi a venit secolul XX și lucrurile s-au schimbat. Nostalgia a trecut printr-o dublă metamorfoză, de la boală la tulburare și, ulterior, la emoție. De atunci, a rămas acolo. Doar că nu mai este neapărat o emoție negativă. «Astăzi, mulți oameni de știință cred că nostalgia poate avea un impact pozitiv asupra sănătății mintale a oamenilor», spune într-o videoconferință din Anglia Agnes Arnold-Forster, istoric și autoare a cărții Nostalgia: A History of a Dangerous Emotion. Scriitoarea adaugă: «S-a descoperit că, dacă se stimulează gândurile și sentimentele nostalgice, acest lucru îi poate face pe oameni să se simtă mai conectați social și mai puțin singuri. Nostalgia poate contracara singurătatea deoarece încurajează sentimentul de uniune cu ceilalți».

Arnold-Forster se referă la cercetări precum cea a lui Kuan-Ju Huang, care a evidențiat că persoanele mai predispuse la nostalgie au mai mulți prieteni apropiați și depun mai mult efort pentru a-și menține prieteniile și alte relații, în comparație cu persoanele mai puțin sentimentale. Cercetătoarea și echipa sa au ajuns la această concluzie după ce au chestionat aproape 1.500 de persoane din Europa și Statele Unite. «Nostalgia îndeplinește mai multe funcții psihologice», detaliază cercetătoarea. «Ne ajută să integrăm experiențele noastre trecute, favorizând o înțelegere mai completă a noastră înșine». Cercetarea sa, asigură ea, arată că nostalgia «ne amintește importanța legăturilor sociale și ne motivează să cultivăm sau să menținem aceste relații semnificative».

Acest sentiment poate funcționa, potrivit experților, ca un ghid personal pentru a căuta resurse sociale și psihologice care promovează reziliența și motivația. Deși este mai degrabă o emoție mixtă, aproape agridulce: amintindu-și trecutul, nostalgia poate evoca atât tristețe, cât și fericire. «Rememorarea amintirilor nostalgice poate aduce în minte senzații de căldură și relații importante, ceea ce este pozitiv. Cu toate acestea, uneori poate implica un trecut abstract sau idealizat; în acele cazuri, îi poate determina pe oameni să se gândească la cât de rea este viața lor actuală», nuanțează Huang.

Paradoxul nostalgiei

Există o scenă în serialul Mad Men în care protagonistul, Don Draper — un director de creație extrem de complex într-o agenție de publicitate din Manhattan în anii 1960 — trebuie să vândă o idee proprietarilor Kodak pentru a promova lansarea «Roții», un proiector de diapozitive de uz casnic. «Știm că nu este văzută ca o tehnologie interesantă, deși este o idee originală», se plânge unul dintre directorii companiei fotografice. Draper îi răspunde cu tonul său seducător caracteristic: «Tehnologia poate avea o strălucire luxoasă, dar în publicitate există ocazii rare în care publicul poate fi captivat la un nivel dincolo de superficial. Este delicat, dar puternic: nostalgia».

Această delicatețe despre care vorbește personajul face ca intrarea pe tărâmul nostalgiei să fie, de multe ori, ca mersul pe muchie de cuțit sau printr-o cameră plină de oglinzi. Diego S. Garrocho, profesor de Etică și Filosofie Politică la Universitatea Autonomă din Madrid și autor al cărții Despre nostalgie, asigură că «toate persoanele ne decorăm și ne falsificăm amintirile, propria noastră memorie care, așa cum a spus odată scriitorul irlandez John Banville, este o subtilă prefăcătoare».

«Cred că este o resursă legitimă să ne permitem să ne imaginăm că lucrurile au fost mai fericite decât au fost în realitate. Protejarea, decorarea și restaurarea amintirilor noastre fac parte din strategiile pe care le avem noi, ființele umane, de a ne compune propria biografie», continuă Garrocho. Că acest lucru este negativ sau pozitiv pentru bunăstarea personală este o chestiune de grad. «Dacă poți gestiona nostalgia într-un mod compatibil cu viața ta și este pur și simplu o trăsătură de caracter, nu există nicio problemă. Îngrijorător este dacă te împiedică să fii capabil să construiești o minimă speranță de proiecte viitoare», subliniază filozoful. Există o oarecare siguranță în imuabilitatea trecutului care de multe ori reușește să ne reconforteze.

Arnold-Forster este de acord: «Nostalgia poate alina anxietatea și, paradoxal, poate ajuta la atenuarea depresiei». De ce? Istoricul explică: «Oferă oamenilor un sentiment de semnificație și scop, amintindu-le de experiențele pozitive pe care le-au avut în viață». În mod curios, nostalgia te poate face, de asemenea, să te simți mai optimist, să ofere un sentiment de posibilitate și speranță. «Deși nostalgia se referă la un trecut care nu mai poate fi recuperat, ea transmite și ideea că dacă lucrurile au fost bune la un moment dat, pot redeveni bune în viitor». Adică, folosit în mod corect, sentimentul nostalgic poate oferi un sentiment de posibilitate și speranță.

Potențialul nostalgiei nu este încă pe deplin înțeles, dar există progrese. De exemplu, s-a studiat cum poate ajuta persoanele cu demență sau Alzheimer să recupereze fragmente din viețile lor care păreau deja uitate. «Activarea nostalgiei prin intermediul unor programe TV vechi sau ambalaje de produse pe care aceste persoane le consumau în tinerețe le face să se simtă mai conectate social, mai puțin izolate și îmbunătățește emoțiile negative asociate cu pierderea memoriei pe termen lung sau singurătatea bătrâneții», semnalează Arnold-Forster.

Nostalgia, ca toate lucrurile, nu poate fi absolut rea sau absolut bună. Istoricul britanic oferă un exemplu: «Dacă simți nostalgie față de perioada universitară pentru că petreceai timp cu prietenii și nu erai atât de preocupat de muncă, te-ai putea întreba cum să recreezi ceva din asta în viața adultă. Poate că ceea ce ai nevoie este să acorzi mai multă atenție celor dragi». Acest sentiment, în definitiv, poate servi ca un impuls pentru acțiune, ghidat de o singură întrebare: ce am pierdut care a fost valoros și merită recuperat? «Cred că aici rezidă puterea nostalgiei», adaugă Arnold-Forster, «că poate însemna multe lucruri deodată».