Revista științifică The Lancet lansează un ghid pentru abordarea obezității

Revista științifică The Lancet a lansat un ghid menit să ofere o abordare mai etică și științifică a obezității. Studiul abordează aspecte precum justiția socială și stigmatizarea asociată greutății, aspecte care au trezit interesul. Dar, este vorba despre o schimbare reală sau doar despre o cosmetizare a problemei?

Context

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește obezitatea ca „o acumulare anormală sau excesivă de grăsime, care poate fi dăunătoare sănătății”. Analizând această definiție, se observă că OMS menționează posibilitatea dezvoltării anumitor boli, dar nu abordează simptomatologia și daunele specifice bolii.

Prin urmare, obezitatea ar putea fi interpretată mai degrabă ca un factor de risc, decât ca o boală în sine. Această clasificare este influențată de conflicte de interese, în special cu industriile legate de pierderea în greutate, cum ar fi cele farmaceutice.

Clasificarea obezității

În cazul adulților, clasificarea internațională a obezității propusă de OMS se bazează pe Indicele de Masă Corporală (IMC).

Conform acestui criteriu, persoanele cu un IMC egal sau mai mare de 30 kg/m² (valabil pentru ambele sexe) sunt considerate obeze. IMC se calculează împărțind greutatea (kg) la pătratul înălțimii în metri.

Informații suplimentare

Tulburarea de alimentație compulsivă: cea mai necunoscută și neglijată tulburare.

• Cu toate acestea, IMC este un parametru care datează din 1839, determinat de un fizician și adaptat de asiguratorii americani, unde măsurătorile se fac pe bărbați albi, adică IMC nu ia în considerare variabile importante precum sexul, vârsta sau rasa. Este o măsură misogină și rasistă.
• Este un parametru care ia în considerare doar greutatea și înălțimea, determinând, pe baza acestor date, dacă există subponderabilitate, normoponderabilitate, supraponderabilitate sau obezitate, lăsând deoparte diversitatea corporală și asigurând că există un model de corp „sănătos” care are legătură directă cu dimensiunea acestuia.
• Dovezile științifice din practica clinică demonstrează că IMC eșuează ca instrument de diagnostic.

Unele studii dezvăluie că aproape 50% dintre persoanele clasificate ca obeze, conform IMC, sunt sănătoase din punct de vedere metabolic, în timp ce 30% dintre persoanele cu normoponderabilitate prezintă probleme de sănătate semnificative.

Mai mult, IMC nu ia în considerare creșterea în greutate ca urmare a unei boli, cum ar fi sindromul Cushing sau hipotiroidismul, subestimând istoricul individual.

Noua definiție a obezității de către The Lancet

În mijlocul acestui amalgam clinic, depășit social și uman, ce propune The Lancet? Într-o încercare de a redefini obezitatea într-un mod mai incluziv și echitabil, studiul The Lancet stabilește două noi categorii:

• Obezitate preclinică: exces de grăsime fără daune aparente, dar cu riscuri potențiale.
• Obezitate clinică: o afecțiune care afectează organele și funcțiile, atribuită excesului de adipozitate.

Această nouă definiție de „preclinică” se reduce la un factor de risc, dar nu înseamnă că boala se va dezvolta. Prin urmare, cu această nouă definiție, stigma asociată cu cuvântul obezitate rămâne intactă, iar patologizarea persoanelor care, având un corp mai mare, sunt perfect sănătoase. Se deduce că, deși se concentrează pe abordarea stigmatizării greutății, menține o abordare pesocentristă a sănătății.

În plus, studiul declară conflicte de interese cu legături evidente între cercetători și mari companii farmaceutice precum Novo Nordisk și Eli Lilly. Ghidul propune tratamentul medicalizat cu semaglutidă, ceea ce în practică se traduce prin cicluri de creștere și scădere în greutate, pe lângă efectele secundare ale acestor medicamente, încă nedeterminate pe termen lung.

Concluzii și recomandări

Ciclurile de greutate au consecințe grave asupra sănătății, care nu pot fi ignorate. Ele favorizează un stres metabolic și emoțional mai mare, cresc mortalitatea prematură și cresc riscul de boli cardiovasculare și diabet.

În opinia mea, nimic nu se va schimba dacă nu se va adopta o abordare a sănătății care nu discriminează și nu presupune boală doar din cauza dimensiunilor corporale. Avem nevoie de o educație nutrițională accesibilă tuturor și ca nutriția să joace un rol fundamental în sănătatea publică.

În plus, o abordare preventivă a sănătății, și nu intervenționistă. Concentrarea pe prevenție evită tratamentul medicamentos în multe cazuri. Este nevoie de mai multă formare în tulburările de alimentație, deoarece în timp ce OMS se concentrează pe cifrele obezității sau pe măsurători bazate pe IMC, tulburările de alimentație continuă să crească, iar vârsta de debut este din ce în ce mai mică: cazurile apar sub 12 ani.

Nu putem uita politicile care garantează accesul tuturor la o alimentație sănătoasă, deoarece, în caz contrar, riscăm ca coșul de cumpărături să devină un privilegiu doar pentru câțiva. Contextul social și resursele economice interferă direct cu sănătatea individuală; prin urmare, va trebui să intervenim în politicile de sănătate publică care îi iau în considerare pe cei mai dezavantajați.

Și, desigur, trebuie lucrat la abordarea pesocentristă a tuturor, dar mai ales a personalului medical. Dacă nu, vom continua să supra-diagnosticăm boli din cauza greutății corporale și să sub-diagnosticăm din același motiv, ignorând faptul că nicio greutate nu garantează sănătatea.

Nutriție cu Știință

NUTRIȚIE CU ȘTIINȚĂ este o secțiune despre alimentație bazată pe dovezi științifice și pe cunoștințe verificate de specialiști. A mânca este mult mai mult decât o plăcere și o necesitate: dieta și obiceiurile alimentare sunt în prezent factorul de sănătate publică care ne poate ajuta cel mai mult să prevenim numeroase boli, de la multe tipuri de cancer până la diabet. O echipă de dieteticieni-nutriționiști ne va ajuta să înțelegem mai bine importanța alimentației și să demontăm, datorită științei, miturile care ne fac să mâncăm greșit.