Excursii școlare, șederi în străinătate, schimburi de experiență, programe de vară… tot mai mulți tineri învață în afara țării, în contexte care promit deschiderea minții, îmbunătățirea unei limbi străine și încurajarea autonomiei. Șapte din 100 de studenți s-au deplasat în străinătate pentru a-și completa o parte din formare, conform ultimei anchete privind Mobilitatea Internațională a Studenților, realizată de Institutul Național de Statistică (INE) din Spania în 2014. Reprezentanții organismului asigură că «acestea sunt cele mai recente date și nu s-a publicat alt studiu deoarece nu par să fi existat schimbări semnificative care să justifice acest lucru».

Multe familii iau în considerare ca fiii sau fiicele lor să iasă din sălile de clasă, să treacă granițele și să trăiască (chiar și pentru câteva săptămâni) într-o altă limbă, cu alt climat și într-o altă rutină. Uneori este vorba despre o vară în Irlanda; alteori, o excursie școlară la Roma sau chiar un an școlar întreg în Canada. Și nu este vorba doar despre perfecționarea limbilor străine. «Pentru mulți părinți, experiența de a călători, de a conviețui cu alți colegi și de a se îndepărta de casă este percepută ca un fel de maturizare accelerată», explică Clodoaldo Casaseca, directorul unei agenții specializate în studii în străinătate.

Dar, aduce cu adevărat atât de multe beneficii pe cât cred unii?

Pentru María Dolores Mora Olmedo, specialistă în Psihologie Educațională și consilier școlar, nu este necesar să pleci de acasă pentru ca minorii să se dezvolte. «Maturizarea are loc natural. Ceea ce este accelerat îngreunează, pentru că nu este în ritmul potrivit», explică ea. În opinia sa, minorii cresc mai echilibrat atunci când beneficiază de un bun suport emoțional și nu anticipează momente pe care le-ar putea trăi mai târziu.

José María Callejas, profesor pensionat de greacă veche, nu vede lucrurile la fel. Încă păstrează acasă dosare cu itinerarii școlare plastifiate și vederi de la elevii săi trimise din Florența sau Ravena. «Acele călătorii lăsau o amprentă», spune el nostalgic. Timp de decenii a organizat excursii culturale cu adolescenți de liceu, convins că a vedea la fața locului ceea ce studiau la clasă era o parte esențială a învățării. Astăzi, povestește el, întâlnește în Granada — locul său de reședință — profesori care fac eforturi mari pentru a menține tradiția vie, deși observă că, în multe cazuri, oferta s-a schimbat: mai puține muzee, mai multă plajă și mai multă discotecă.

Mora nuanțează că ieșirea dintr-un mediu sigur poate fi o experiență minunată, dar avertizează: «Să nu cădem în capcana abilităților pe care le potențează». «Stima de sine, empatia și capacitatea de adaptare se dezvoltă prin ascultare, răbdare, calm și privirea atentă a părinților», clarifică ea.

Tendința se confirmă și în afara sistemului educațional. Casaseca organizează de aproape 40 de ani șederi pentru elevi și asigură că familiile nu mai caută doar ca fiii sau fiicele lor să învețe engleza: «Vor să câștige autonomie, să cunoască alte culturi, să trăiască o experiență care să îi facă să crească». Compania sa oferă de la programe de trei săptămâni vara până la ani școlari compleți în Regatul Unit, Irlanda sau Canada. «Tot mai mulți elevi, unii chiar de la 13 sau 14 ani, își fac bagajele singuri pentru prima dată și se întorc cu prieteni străini și un dosar plin de anecdote. Uneori, chiar și cu o a doua familie. Alții vor să rămână, nu vor să se întoarcă», afirmă el. Iar părinții, la rândul lor, descoperă și ei ce înseamnă să-și lase copiii să zboare, după cum explică.

Pentru Mora există o diferență între o excursie școlară și una de schimb sau de studii pe parcursul unui an în SUA sau Irlanda, de exemplu: «A-ți face bagajele ca experiență formativă îi aduce elevului valori umane și empatie, dar a-l trimite să studieze în străinătate timp de câteva luni sau un an este un model de afaceri și o modă timpurie». «Trebuie să trăim fiecare etapă atunci când suntem pregătiți pentru ea», asigură categoric psihologul.

Motivele pentru a studia în străinătate variază. În cazul școlilor, excursiile se concentrează de obicei în primul an de liceu, când adolescenții sunt deschiși să se lase surprinși, potrivit lui Callejas. Agențiile, în schimb, lucrează cu tot felul de profiluri. «Importantă nu este vârsta, ci pregătirea emoțională a copilului», subliniază Casaseca, «și nu toți sunt pregătiți la 13 ani să doarmă departe de casă, să-și facă singuri rucsacul sau să se confrunte cu mâncăruri pe care nu le-au ales părinții lor». «Pentru mulți, este prima dată când se confruntă cu un aeroport, cu o altă limbă, cu împărțirea camerei cu necunoscuți și învață să aprecieze ceea ce au acasă», adaugă Casaseca, «dar și să descopere ce există în afară».

În acest sens, Mora subliniază că vârsta ideală pentru a trăi o experiență și a învăța din ea este etapa universitară. Și tocmai atunci studenții sunt cei mai încurajați să studieze în străinătate. Conform datelor Ministerului Științei, Inovării și Universităților din Spania, statistica de internaționalizare universitară corespunzătoare anului universitar 2022-2023 — ultima publicată — arată că au existat 46.725 de studenți care au plecat din Sistemul Universitar Spaniol, majoritatea provenind de la universități publice cu frecvență la zi. «Înainte de acest moment, ei se află într-o perioadă de dezvoltare emoțională, socială, personală și academică ce necesită însoțire», subliniază psihologul. «A întreprinde o călătorie înainte de vreme poate fi ceva traumatic», continuă ea.

Callejas își amintește că în călătoriile de altădată, copiii luau notițe, scriau jurnale, ajungeau și vorbeau despre arta romanică sau Colosseum cu un entuziasm autentic. Astăzi, bănuiește că mulți se gândesc doar la pozele pentru Instagram: «Chiar dacă abordarea s-a schimbat, explorarea altor culturi continuă să fie o școală. Și ar trebui să o facă toate centrele, fără excepție». În final, Mora avertizează că nu totul sunt beneficii și că acest tip de experiențe, dacă sunt trăite înainte de etapa universitară, pot avea consecințe. Ea își amintește, din propria experiență, elevi care se întorc cu dificultăți la materii precum Științele, pentru că nu au ținut pasul cu programa școlară: «Sau trăiesc șocuri la reintegrarea în grupuri deja formate; suferă traume din cauza relațiilor instabile din alte țări sau chiar experiențe familiale care intră în conflict cu valorile învățate acasă». «Uneori se idealizează călătoriile în străinătate fără a aprecia adecvat riscurile», continuă specialista și psihologul, «a trăi pe picior mare și a reveni la limite poate fi mai greu decât pare».