Apărarea ONU cu Unghiile și Dinții: Importanța Crucială

Apărarea ONU cu Unghiile și Dinții: Importanța Crucială

În câteva cuvinte

Articolul subliniază importanța vitală a menținerii sistemului Națiunilor Unite, în ciuda deficiențelor sale actuale și a acțiunilor unor lideri mondiali precum Trump, Putin și Netanyahu, care subminează ordinea internațională. ONU rămâne un forum esențial pentru apărarea drepturilor omului și a integrității teritoriale.


Invazia rusă a Ucrainei și impunitatea cu care Israelul comite crime în Gaza și Cisiordania

Invazia rusă a Ucrainei și impunitatea cu care Israelul comite crime în Gaza și Cisiordania, mergând până la anunțul deportării a peste două milioane de locuitori din Gaza de pe pământul lor natal, demonstrează o Organizație a Națiunilor Unite paralizată, incapabilă să îndeplinească rolul stabilit în carta sa fondatoare, acela de "protector al integrității teritoriale a statelor și al demnității și valorii persoanei umane, în egalitate de drepturi pentru bărbați și femei și pentru națiuni mari și mici". Și totuși, păstrarea sistemului Națiunilor Unite este astăzi mai importantă ca niciodată.

Este adevărat că președintele Trump nu ar fi deranjat de dispariția acesteia, așa cum a dispărut cândva Societatea Națiunilor, fiind hotărât să se întoarcă la o lume a exercițiului simplu și feroce al puterii, cu zone de influență delimitate de el însuși. Este adevărat că Putin a încălcat integritatea teritorială a Ucrainei și că intenționează să introducă restul țării, cu forța, în propria sa zonă de influență. Toate acestea sunt adevărate, dar chiar și așa, Națiunile Unite sunt un forum care ar trebui apărat cu unghiile și cu dinții de Europa și de restul lumii, deoarece acolo Statele Unite, Rusia și Israelul sunt demascați de o mie de ori. Trump poate abandona ONU, dar acolo vor rămâne cu siguranță China și alte 191 de țări. De fiecare dată când aceste țări votează și Statele Unite pun veto, se demonstrează că norma este încă acolo, că Statele Unite, Israelul sau Rusia o ignoră, dar că acea Cartă fondatoare există în continuare și că există țări importante care doresc să o susțină în continuare.

Deși poate nu pare important, este, și foarte important, că mai mult de 190 de țări din întreaga lume spun "nu" acestei ruperi a ordinii internaționale convenite în 1945, o ordine internațională care s-a născut în serviciul Statelor Unite și care astăzi poate fi, în mod curios, de mai mare interes pentru China. Trump, Putin și Netanyahu vor avea întotdeauna în acest forum internațional pe cineva care să le spună că încalcă ordinea convenită, că nu au dreptate și că principiul integrității teritoriale și al demnității umane rămâne valabil.

Blocajul efectuat de Trump și Putin, și incapacitatea Europei de a denunța măcar crimele guvernului israelian, au pus într-o poziție foarte dificilă actualul secretar general al ONU, portughezul António Guterres, care rămâne practic imobilizat. Poate că ar fi fost nevoie în aceste momente de un personaj cu mai mult caracter și elan în fruntea ONU, dar mandatul lui Guterres nu se termină până la sfârșitul anului 2026. Sperăm că va prelua ștafeta cineva cu personalitate și nerv. Având în vedere că până acum au existat nouă secretari generali, toți bărbați, ar fi rezonabil ca de data aceasta să fie aleasă o femeie. Există suficiente candidate cu experiență și caracter. Conform Cartei Națiunilor Unite, numirea este făcută de Adunarea Generală, la propunerea Consiliului de Securitate (15 membri, cinci cu drept de veto).

Oricât de rău am percepe în aceste momente rolul ONU, merită să ne amintim de sfatul celui de-al doilea secretar general, suedezul Dag Hammarskjöld, într-o perioadă deosebit de dificilă a Războiului Rece, încurajând statele membre să nu renunțe la această nouă ordine multilaterală bazată pe reguli și apărarea demnității umane, născută în 1945: "Nu măsura niciodată înălțimea unui munte până nu ai atins vârful. Și atunci vei putea vedea cât de jos era". Hammarskjöld a fost un diplomat extraordinar de activ, care s-a implicat în decolonizarea Africii și care a luptat pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale palestinienilor din Orientul Mijlociu. A murit în exercitarea funcției sale, în 1961, într-un accident aviatic niciodată pe deplin clarificat. Cu puțin timp înainte, în fața Academiei Suedeze, a ținut un discurs important: "Cred că ar trebui să murim cu decență, astfel încât măcar decența să poată supraviețui".

Read in other languages

Про автора

Răzvan scrie despre tehnologie și inovații din Spania, el are abilitatea de a relata despre noutăți tehnice complexe într-un limbaj simplu și ușor de înțeles.