Curtea Constituțională spaniolă emite un avertisment clar cu privire la recusări

Curtea Constituțională spaniolă a emis un avertisment clar cu privire la respingerea categorică a oricărei cereri de recusare îndreptată împotriva membrilor săi, bazată pe "temeri sau rețineri generice".

Aceasta reiese din rezoluția prin care instanța a respins o cerere de recusare, inițiată de Asociația pentru Reconciliere și Adevăr Istoric, împotriva președintelui Curții – Cándido Conde-Pumpido – și a magistraților Ramón Sáez, Juan Carlos Campo și a magistraților María Luisa Balaguer și Laura Díez, membri ai sectorului progresist al Curții.

Asociația menționată a cerut recusarea acestor cinci membri ai Curții Constituționale în contextul unei plângeri depuse împotriva diverselor inițiative politice, pe care le considera dăunătoare drepturilor constituționale.

Entitatea a solicitat protecție împotriva prezentării, de către grupul parlamentar socialist, a propunerii legii amnistiei. De asemenea, s-a plâns de modul în care a fost tratată propunerea în Congres și de convocarea sesiunii plenare de învestitură concomitent cu prezentarea aceleiași inițiative.

Reclamanții au susținut că, din diverse motive, magistrații recuzați ar trebui să fie îndepărtați din instanța care urma să analizeze cererea lor de protecție.

În cererea lor, au explicat că motivele de recusare ale asociației se bazau în primul rând pe articolul 219 alineatul 9 din Legea Organică a Puterii Judiciare (LOPJ), considerând că exista o "dușmănie ideologică" a magistraților contestați față de asociația reclamantă. De asemenea, au citat articolul 219 alineatul 10 din aceeași normă pentru a atribui celor recuzați faptul de a "avea un interes direct sau indirect în proces sau cauză".

Hotărârea prin care instanța respinge cererile de recusare subliniază că "argumentele oferite de asociația reclamantă pentru a justifica recusarea președintelui și a patru magistrați ai acestei curți nu sunt decât temeri sau rețineri generice", motiv pentru care respinge categoric cererea reclamanților.

Și adaugă că aceste temeri sau rețineri apar "construite exclusiv pe traseul profesional al acestora, lipsite de o legătură directă și imediată cu obiectul recursului pentru protecție și orfane de un fundament minim sau de o probă care să le permită susținerea".

Pe de altă parte, rezoluția reamintește că instanța a admis posibilitatea de a refuza procesarea unei cereri de recusare atunci când motivele procesuale sau de fond o impun.

Unul dintre motivele care justifică această posibilitate excepțională – explică hotărârea Curții Constituționale – este că recusarea este îndreptată împotriva multor sau împotriva tuturor magistraților instanței, deoarece, în astfel de cazuri, o inițiativă de acest tip ar duce la "o paralizare inacceptabilă" a funcțiilor instanței.

Curtea Constituțională explică faptul că această situație determină respingerea categorică a cererilor de recusare formulate "pentru că implică o utilizare abuzivă a exercitării acestei facultăți care vizează împiedicarea exercitării normale" a jurisdicției constituționale.

Hotărârea adaugă că, în orice caz, acest incident de recusare nu ar putea avea succes din cauza caracterului vădit nefondat al motivelor invocate.