Un studiu indică faptul că inundația mortală din Valencia nu a putut fi detectată deoarece s-a produs în aval de stația de măsurare

Un grup de experți de la Universitatea din Valencia, de la Agenția de Stat de Meteorologie (Aemet) și de la Asociația Valenciană de Meteorologie (Avamet) a analizat „volumele de precipitații în bazinele râului Poyo în geneza inundațiilor din 29 octombrie 2024” care au provocat cel puțin 225 de decese. Studiul face o estimare conform căreia debitul inundației mortale ar fi putut tripla sau mai mult cei 2.283 de metri cubi pe secundă care s-au înregistrat la măsurătoarea (punctul de măsurare) râului Poyo înainte de a se rupe la 18.55. Principala concluzie a studiului este că primul val al inundației care a zguduit zona l’Horta Sud s-a produs „nu atât din cauza ploilor din amonte și cursul mediu al râului Poyo, ci din cauza precipitațiilor din amontele râurilor Horteta și Gallego, afluenți ai râului Poyo cu care se varsă în aval” de debitmetrul Confederației Júcar, instrumentul instalat într-un punct al râului pentru măsurarea debitului.

Această primă concluzie întărește ipoteza că prima inundație nu a putut fi detectată de debitmetrul Confederației Hidrografice Júcar deoarece s-a produs în aval. Singura modalitate de a alerta cu privire la această inundație ar fi fost supravegherea râurilor la fața locului de către pompieri și agenții forestieri ai Generalitat Valenciana. Dar această supraveghere a încetat să mai fie efectuată începând cu ora trei după-amiaza, deoarece debitul râului Poyo a scăzut până la sub nivelurile de risc și s-a ordonat pompierilor să se retragă, după cum a explicat unul dintre responsabilii săi. „Dacă am fi rămas, așa cum am planificat, am fi verificat pe loc creșterea debitului când s-a produs la scurt timp după aceea. Ne-au retras când nu ploua și apoi a căzut ce a căzut. Confederația controlează râurile și multe pârâuri, dar cu mijloace tehnice, nu pe teren ca noi”, a explicat pentru Джерело новини un pompier forestier cu zeci de ani de experiență. Râul Poyo are „doi frați mai mici, râurile Horteta și Gallego”. „Primul dintre ei se varsă în Poyo în municipiul Torrent, chiar înainte de punctul apical al marelui evantai aluvial în care s-a produs inundația (partea cea mai înaltă unde torentul părăsește zona montană și începe să se extindă în câmpie)”.

Experții au analizat distribuția spațială a volumului de precipitații căzute pe 29 octombrie în Valencia și au elaborat trei „ipoteze destul de fiabile” despre ceea ce s-a întâmplat:

• 1. Aporturile de precipitații de la 16.00 la 19.00 în partea bazinului în aval de măsurătoare în timpul celei de-a doua inundații a râului Poyo — prima s-a produs dimineața și apoi debitul a scăzut —, cea catastrofală din după-amiaza, sunt mai mari decât cele căzute în partea bazinului măsurat.
• 2. Precipitațiile au început să cadă cu volume foarte mari în bazinele râurilor Horteta și Gallego cu cel puțin o oră înainte de a o face în amontele râului Poyo; doar partea joasă a bazinului măsurat, cea care se extinde după confluența râurilor Grande și Chiva în Cheste, a avut un comportament similar cu cel al părții nemăsurate, dar aporturile sale nu ajung să atingă nici o treime din total.
• 3. Aporturile pluviometrice orare ale părții măsurate au două vârfuri temporale după-amiaza, la orele 18.00 și 20.00, această ultimă oră fiind momentul în care ploile în bazinele râurilor Grande și Chiva au fost deja clar mai mari decât cele din restul bazinului.

„S-ar fi putut întâmpla”, notează studiul, „ca cel care a lovit primul să fie râul Horteta cu ajutorul râului Gallego, fratele mai mic, și apoi să ajungă apa din partea joasă a bazinului Poyo, fratele mai mare și cel care își asumă proasta reputație a responsabilității”.

Studiul concluzionează: „Există doar două soluții: a) Fie s-au unit vârfurile râurilor Horteta, Gallego și partea joasă a râului Poyo (cea care a rupt măsurătoarea cu 2.000 de metri cubi pe secundă), și atunci inundația ar fi putut tripla sau mai mult această cantitate. b) Fie a lovit mai întâi Horteta și apoi Gallego și Poyo, cu o anumită laminare a vârfului de creștere. Ceea ce sigur nu s-a întâmplat este că responsabilitatea principală a fost a amontei râului Poyo, ale cărui mari aporturi au fost mai târzii și mai îndepărtate de punctul apical al evantaiului aluvial (partea cea mai înaltă unde torentul părăsește zona montană și începe să se extindă în câmpie).

Investigarea judiciară a catastrofei naturale din 29 octombrie în Valencia a colectat deja numeroase rapoarte de la diferite departamente ale administrației autonome (112, Mediu, Interne) și de la cea de stat (Agenția de Stat de Meteorologie, Confederația Hidrografică Júcar) care atestă informațiile abundente pe care responsabilii cu situațiile de urgență le aveau pentru a lua decizii și nu au făcut nimic. Judecătoarea a definit această situație drept „o inactivitate cu rezultat mortal”. Cu toate acestea, Guvernul valencian al lui Carlos Mazón repetă ideea că tragedia nu a putut fi evitată deoarece le lipseau informațiile de la Confederația Hidrografică Júcar cu privire la debitul care nu le-a ajuns până la ora 18.45. Dar inundația catastrofală a avut, conform acestui studiu, o origine diferită care nu a putut fi detectată deoarece în acele două râuri care se vărsau în aval de râul Poyo nu existau debitmetre și nici supravegherea obligatorie a Generalitat Valenciana.