Locuitorii din cartierul Montecarmelo continuă căutările gropii comune

Locuitorii din cartierul Montecarmelo, din nordul Madridului, și apărătorii memoriei internaționaliștilor nu intenționează să renunțe la căutarea gropii comune cu trupurile a 451 de combatanți ai Brigăzilor Internaționale. La începutul lunii februarie, la doar câteva zile după ce a doua serie de săpături la Montecarmelo nu a dat rezultate și Ministerul Politicii Teritoriale și Memoriei Democratice a decis să oprească căutările, Andrés Chamorro, membru al Asociației Amicii Brigăzilor Internaționale (AABI), a mers la Arhivele Villei pentru a găsi noi indicii. „Am examinat documentația și am găsit planurile de extindere a cimitirului Fuencarral din 1964”, povestește Chamorro într-un interviu telefonic.

Chamorro și Luis González, locuitor din Montecarmelo, fost angajat bancar, pensionar și pasionat de istorie, au studiat cu atenție aceste documente, imagini din satelit și alte arhive pe care le-au adunat din noiembrie 2023, exact când a început lupta locuitorilor împotriva proiectului de construcție a unei fabrici de reciclare a deșeurilor pe același teren unde se presupune că se află groapa. Acum, cu noile documente găsite, ei iau în considerare posibilitatea ca trupurile celor 451 de brigadiști, dezgropate din cimitirul Fuencarral de către franchiști în 1941, să fi fost aruncate într-o râpă care se afla la doar câțiva metri de zidul nordic al cimitirului. Cu aceste informații, ei au întocmit un raport pe care intenționează să-l trimită ministerului, astfel încât acesta să ia în considerare posibilitatea reluării căutărilor. „Există câteva elemente noi care justifică faptul că căutările nu pot fi date uitării”, afirmă Chamorro într-un interviu telefonic.

Din alte surse, AABI știa despre existența unei râpe despre care suspecta că ar fi putut fi aleasă pentru a arunca trupurile brigadiștilor, morți între 1936 și 1937 în războiul civil. Dar până acum nu știa unde se afla exact înainte de a dispărea sub tone de resturi aruncate pe teren în deceniile următoare. Tocmai acest lucru arată planul din 1964 pe care tocmai l-au găsit în Arhivele Villei.

Planul de extindere a cimitirului Fuencarral din 1964, găsit în Arhivele Villei. Pe plan este marcată baza râpei de la punctul desemnat ca „Hito” (Piatră de hotar).

„În ciuda faptului că în 1964 râpa, după cum o atestă [fotografiile aeriene din 1945], era acoperită de peste 23 de ani și că se desfășurau activități ilegale de aruncare a resturilor, care au ridicat această zonă cu câțiva metri, tehnicienii municipali au desenat proiectul cimitirului și au desenat profilul râpei lângă zidul nordic”, scrie González în raportul său. Râpa are forma literei „L”, iar „baza” sa se află la câțiva metri de zidul cimitirului; apoi se rotește ușor și coboară spre ceea ce este acum traseul M-40. Tocmai în bază, după cum suspectează ei, ar putea fi o altă posibilă locație a gropii comune.

Chamorro și González, cu sprijinul unui arhitect care colaborează și cu platforma „Nu fabricii de reciclare a deșeurilor în Montecarmelo”, au suprapus planurile peste o fotografie aeriană din 1945 din Fototeca Digitală a Institutului Național Geografic. Acolo unde era râpa, au văzut o mică ridicătură în formă de triunghi. „Adâncimea acestui vechi curs de apă, care a fost astupat, era de aproximativ 6 metri. În acest loc este suficient spațiu pentru a plasa 451 de trupuri”, notează ei ca ipoteză. Apoi, suprapunând totul peste o fotografie aeriană din 1968, ei văd că râpa nu mai este vizibilă, deoarece a fost acoperită cu resturi, așa cum s-a întâmplat în alte puncte ale terenului viran din spatele cimitirului.

Prin urmare, ei propun efectuarea de noi căutări în acest punct. González afirmă într-o conversație telefonică faptul că zona râpei „nu a fost explorată”. „Lucrăm pentru a ridica din nou această problemă și pentru a cere continuarea investigațiilor. Un lucru este clar: acești oameni sunt aici”, afirmă el.

Chamorro de la AABI chiar crede în ipoteza că rămășițele se află în interiorul zidurilor cimitirului. Până în 1941, brigadiștii au fost înmormântați într-o zonă adiacentă zidului nordic al cimitirului inițial, astfel încât Chamorro nu exclude faptul că, la dezgropare, aceștia ar fi putut fi aruncați într-un alt punct care ulterior s-a dovedit a fi în interiorul perimetrului extinderii cimitirului.

Căutările presupusei gropi comune durează de mai bine de un an și sunt marcate și de opoziția fermă a locuitorilor față de construcția unui punct municipal de curățare și a bazei Serviciului de Urgență pentru Salubrizare (SELUR) de către consiliul municipal din Madrid. Vara trecută, ministerul a intrat în conflict cu municipalitatea pentru a efectua primele săpături în zona unde sunt planificate lucrările. După ce, în august, nu s-a găsit nimic la prima săpătură de explorare, care a costat 18.000 de euro, în ianuarie a fost făcută o a doua, pentru care s-au cheltuit încă 15.000 de euro. Săpăturile au fost efectuate în cele două singure puncte autorizate de municipalitate.

Delegatul pentru probleme de urbanism, Borja Carabante, având în vedere cele două rezultate negative, a declarat că groapa nu există. „Cred că ar fi o risipă flagrantă de bani publici să efectuăm un nou studiu”, a declarat Carabante. În prezent, proiectul fabricii de reciclare a deșeurilor rămâne în vigoare.

Reprezentantul platformei „Nu fabricii de reciclare a deșeurilor în Montecarmelo”, la rândul său, afirmă că ei continuă să se opună „acestei erori de urbanism”. „Indiferent dacă va fi găsită sau nu o groapă comună, cererea noastră, pur locală, rămâne absolut fermă”, indică el.