Sub egida Institutului Internațional de Cooperare Intelectuală, creat de ONU, între 1924 și 1937 au avut loc la Paris conversații continue, sau colocvii (entretiens), pentru a dezbate trecutul, prezentul și viitorul Europei într-un moment istoric, între cele două războaie mondiale, în care părea necesară o abordare profundă a civilizației continentului.
Într-una din însemnările din jurnalul pe care Ludwig Wittgenstein l-a scris în 1930 se poate citi: “Este adevărat că trebuie să se poată trăi și în ruinele caselor în care se obișnuia să se trăiască. Dar este greu. Te-ai obișnuit cu căldura și confortul camerelor, chiar dacă nu știai. Dar acum, când hoinărești prin ruine, știi”. La ce se referea autorul Tractatus-ului în acel moment, ce avea în cap? Puțin mai departe spune: “Nu pot, adică, nu vreau să renunț la plăcere. Nu vreau să renunț să mă bucur și nu vreau să fiu un erou”.
Mișcarea „Călărețul Albastru” (Der Blaue Reiter) a marcat lumea artei într-un mod unic. Această rețea, inițiată de Wassily Kandinsky și Franz Marc, a fost pionieră în artă abstractă, reprezentând o adevărată declarație de război împotriva realismului.
