În lista publică și consultabilă a Oficiului Spaniol de Patente și Mărci (OEPM) apar — majoritatea deja în vigoare și unele în curs de acceptare — sigle ale unor cetățeni care și-au botezat inițiativele antreprenoriale ca Joputa, Coñonudo, Maricona, Puto Macarra, Maricones del Espacio, La Polla Decadente, El Puto Amo, Quetedenporculete, Putalia, Hasta el Coño, Putoloca, Cerveza Pa’mipolla, No te Putoflipes, Don Pedo sau Caca-Culo-Pedo-Pis. De asemenea, sunt deja înregistrate și protejate împotriva imitațiilor Ole tus Cojones, El Coño Labernarda și Mala Mujer, printre multe altele. O altă marcă ce apare momentan în lista oficială este Putón Verbenero, o firmă de tricouri născută în Vigo ca un protest împotriva viziunii sexiste a societății care a inventat termenul și a Academiei Regale care i-a fixat definiția. Dar Putón Verbenero se află deocamdată „în suspensie”, conform deciziei oficiului statal, deoarece „se consideră că semnul distinctiv solicitat atentează la bunele moravuri prin includerea unei calificări denigratoare, care este ofensatoare și indecentă”.

Aceasta este concluzia scrisorii primite de Sara Marcet, proprietara mărcii, implicată în mișcări feministe și împotriva exploatării sexuale, căreia i s-a acordat o lună pentru a contesta decizia semnată de un examinator al OEPM. Între timp, de mai bine de un an, tricourile și sacoșele de pânză Putón Verbenero, cu designul unui evantai de dantelă și sloganul în litere gotice, se răspândesc pe Instagram (@put.onverbenero) și stârnesc pasiuni la fiecare târg, concert sau eveniment la care participă această profesoară de batucada și artizană de piele de 42 de ani. După cum explică Marcet, femei și bărbați de toate condițiile „înțeleg mesajul” pe care înregistrarea organismului autonom atașat Ministerului Industriei și Turismului „pare să nu îl înțeleagă”. RAG definește „putón” ca „femeie cu comportament promiscuu și îmbrăcăminte vulgar provocatoare” și include apoi expresiile „putón desorejado” și „putón verbenero”. „Ideea este de a revendica faptul că nimic din ceea ce conține semnificația termenului nu este neapărat negativ”, susține creatoarea mărcii textile.

„Comportament promiscuu? Îmbrăcăminte provocatoare? OK cu toate”, continuă ea, „și, spre surprinderea nimănui, nu există expresia referitoare la bărbați, deoarece se pare că promiscuitatea nu este considerată un lucru rău la ei”. Lui Marcet definiția i se pare sexistă și o deranjează și adverbul „vulgar”. „Se pare că pentru academicienii lingviști există o mare diferență între” doamnele „provocatoare și cele vulgar provocatoare”, reproșează proprietara mărcii, care colaborează cu alți artizani la fabricarea articolelor vestimentare și face apel la femei să „resignifice” expresia, „să o revendice, să o facă a lor, să se împuternicească”. La rândul său, RAE definește „verbenero” ca „aparținând sau referitor la serbările populare. Despre o persoană: Pasionată de serbări. Veselă, plină de viață, multicoloră. Persoană zgomotoasă, cu spirit festiv. Profesionist care lucrează în diversele activități ale unei serbări”. Prin urmare, substantivul putón este cel care adaugă o încărcătură negativă adjectivului.

Oficiul de Patente și Mărci nu evaluează dosarul care este „în curs de procesare” și în fază de suspendare, deoarece „numai persoanele interesate pot fi informate cu privire la detaliile care sunt susținute”. Un purtător de cuvânt oficial al OEPM răspunde însă acestui ziar cu privire la posibila subiectivitate care există atunci când examinatorii decid ce sigle comerciale sunt „ofensatoare” și care nu, conform listei oficiale de mărci acceptate care, totuși, includ cuvinte care pot fi considerate „indecente”. „În ceea ce privește evaluarea interdicțiilor absolute în timpul procedurii de înregistrare a unei mărci, este necesar să subliniem că aceasta este o obligație legală prevăzută la articolul 5 din Legea 17/2001 din 7 decembrie privind mărcile. Prin urmare, OEPM nu poate ignora acest mandat legal”, subliniază purtătorul de cuvânt.

„În ceea ce privește gradul de subiectivitate care stă la baza evaluării interdicției absolute, este necesar să subliniem că marja interpretativă permisă de articolul legal este încadrată într-un cadru armonizat între celelalte Oficii Naționale de Proprietate Industrială ale Statelor Membre și Agenția Europeană de Proprietate Industrială”, justifică purtătorul de cuvânt. „Aceste comunicări stabilesc o serie de criterii și linii directoare comune care au permis o anumită convergență a Oficiilor Naționale în momentul evaluării acestui tip de probleme”, conchide acesta.

Această dorință de a proteja cetățenii de mărcile care pot răni (sau nu) sensibilitățile se regăsește într-o listă de ipoteze foarte diverse, în care birourile autorizate să efectueze screening-ul pot întrerupe înregistrarea unui proiect comercial. Uneori, se întâmplă dacă marca este prea descriptivă; dacă poate induce în eroare consumatorul cu privire la origine sau la tipul de produs în sine; dacă nu are caracter distinctiv față de companiile de același tip; dacă utilizează simboluri oficiale; dacă constă într-un simplu nume sau prenume foarte comun; dacă se consideră că încalcă drepturile de autor; sau dacă se înțelege că denumirea aleasă atentează la morală și la ordinea publică.

Designerul Sara Marcet și fiica sa Serea, în casa lor din Vigo, cu tricouri Putón Verbenero.

Într-un articol publicat în 2022 pe blogul Patente și Mărci de Leticia Hueso și Ana Santos, de la OEPM, specialiștii lansează o întrebare: „Care este limita între o expresie indecentă sau ironică care poate avea loc în societatea și moralitatea actuală și un semn contrar ordinii publice și bunelor moravuri?”. Și ele însele analizează apoi textul legal pe care se bazează deciziile biroului, 5.1.f) din Legea mărcilor, care interzice în mod expres înregistrarea semnelor care sunt contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, reproduc în articolul lor, „pentru a proteja principiile și valorile fundamentale care alcătuiesc ordinea socială a culturii noastre”. Potrivit autorilor, „evaluarea” a ceea ce poate implica un pericol pentru ordinea și obiceiurile acceptate „se va face ținând cont de permisivitatea socială mai mare sau mai mică a momentului”.

Hueso și Santos citează o sentință din 2012 în acest sens, în care judecătorul a optat pentru calea de mijloc pentru a stabili că o interdicție „nu se poate baza pe percepția părții din public care nu este ofensată de nimic și nici pe cea a celor care sunt ofensați cu mare ușurință, ci trebuie făcută pe baza criteriilor unei persoane rezonabile cu praguri medii de sensibilitate și toleranță”. Examinatorii de la OEPM recunosc, totuși, că mărcile funcționează „ca mijloc de comunicare pe piață și, ca atare, caută să captiveze publicul”. Și recunosc că un semn distinctiv creat cu „un strop de șmecherie, originalitate și ingeniozitate” poate fi înregistrat ca marcă, „atâta timp cât nu constă într-o ofensă directă adusă unui sector al populației sau nu atentează la principiile” societății.