„Cuptorul meu sfârâie”, spune César Solsona, președintele breslei brutarilor din Castellón și proprietarul brutăriei Pa i Pastes din cartierul San Agustín. Înainte de începerea sărbătorilor Magdalena, dedicate fondării orașului, se reactivează pasiunea pentru unul dintre simbolurile sale gastronomice, ximos. Nu e de mirare. „Acest produs are succes de peste 50 de ani. Moda nu a apus. Este foarte gustos”, afirmă el.
Tineri iranieni au dansat, au cântat și au sărit peste focuri de tabără marți pe străzi, în timpul milenarei sărbători zoroastriene Chaharshanbe Suri, singura ocazie din an când pot da frâu liber acestui tip de libertăți în Republica Islamică Iran.
Chaharshanbe Suri — tradusă ca sărbătoarea de miercuri și miercurea roșie, în limba persană — este o festivitate populară de purificare veche de 3.000 de ani, care se sărbătorește în ultima marți a calendarului iranian și este prima dintre festivitățile noului an persan, Noruz, care începe joi, 20 martie.
Ramadanul, luna sfântă a calendarului islamic, a noua lună, este recunoscută în primul rând pentru postul pe care majoritatea musulmanilor îl țin de la răsărit până la apusul soarelui; unul dintre cei cinci piloni ai religiei. Esența lunii, care în acest an coincide aproape exact cu martie, constă într-o anumită retragere spirituală și o consolidare a legăturilor familiale și comunitare. Dar, în mod ironic, este asociată și cu mâncarea și un vârf de consum.
Grupurile se întrec pe fiecare colț pentru a-și interpreta repertoriile, dar într-unul dintre ele, la lumina unui felinar și în fața ușii unui magazin de tutun, o femeie – jumătate toreador, jumătate taur – ține un afiș. Nu are grup. Nu o conduce nimeni. Este Ana Niño, unul dintre numeroșii romanceros care, singuri, sfidează mulțimea. „Singură? – se apără ea – tocmai m-au ascultat cincizeci de persoane. Îi spun mereu mamei mele să nu-și facă griji. Sunt mulți oameni care mă urmăresc și mă simt foarte susținută”.
