Alpiniștii locali nu îndrăzneau să o escaladeze, așteptând o îmbunătățire a condițiilor, atât de capricioase în ultima vreme. Atunci au sosit francezii Benjamin Védrines și Léo Billon, doi care se cunosc din școală, doi care s-au ridicat la elita stratosferică a unei discipline pe care pretind să o reinventeze.
Toti Martín, selecționerul echipei spaniole de schi alpinism, nu ezită să califice sezonul sportivilor pe care îi antrenează ca fiind excelent. Poate că este o subestimare. Echipa sa a confirmat că există o marjă mai mult decât realistă pentru a visa la obținerea unei medalii la debutul olimpic al disciplinei, iarna viitoare la Milano-Cortina 2026.
La doar 17 ani, Carlos Suárez a apărut în Chamonix cu mâinile în buzunare şi o idee vagă despre viitorul său. În câteva zile, a escaladat fără coardă traseul Cassin pe Aiguille Walker din Grandes Jorasses, 1.200 de metri de stâncă şi teren mixt pe cea mai intimidantă faţă nordică alpină. Ceea ce pentru majoritatea era un vis măreţ greu de atins, pentru Carlos a fost o plimbare între Franţa şi Italia.
Uneori, adevărata dificultate nu constă în a escalada un perete vertical nesfârșit în cele mai grele condiții de frig, vânt, ploaie și ninsoare imaginabile. Nu. Uneori, complicat este să te întorci pe pământ ferm fără dorința de a-ți ucide partenerul de coardă.
Băștinașii, cu picioarele tăbăcite, alergau deja pe acele poteci tehnice cu aceeași miză ca și alergătorii echipați cu pantofi sport fanteziști: onoarea între mare și munți, la fel de intrinseci insulei ca și lupta canariană.
