Studiul viselor

Studiul viselor este adesea o disciplină inexactă și imprevizibilă. Ceea ce se află în universul oniric este personal și dificil de verificat științific. La aceasta se adaugă faptul că memoria viselor este fragmentară, incompletă și este adesea condiționată de emoții, experiențe recente, sănătate și chiar nivelul de stres.

Pe unde călătorește conștiința când dormim și ce se întâmplă cu ea rămâne, cel puțin pentru moment, învăluit în mister. Cu toate acestea, există ceva ce poate fi observat cu lupa metodei științifice și anume de ce unii oameni își amintesc visele mai mult decât alții.

O cercetare recentă

O cercetare publicată recent în revista *Communications Psychology* explorează factorii care influențează capacitatea de a ne aminti visele la trezire și indică ce trăsături individuale și tipare modelează acest fenomen.

Pentru a colecta datele, oamenii de știință au efectuat un studiu între 2020 și 2024, cu 217 bărbați și femei cu vârste cuprinse între 18 și 70 de ani. Participanții au ținut jurnale ale viselor lor și au efectuat evaluări psihometrice, cognitive și electroencefalografice. De asemenea, au fost utilizate dispozitive pentru monitorizarea tiparelor de somn.

Perspective ale experților

Valentina Elce, doctor în neuroștiințe la Școala de Studii Avansate IMT din Lucca (Italia) și unul dintre autorii noului studiu, afirmă că "în ciuda omniprezenței lor, mecanismele prin care creierul generează experiențele onirice rămân, în mare parte, necunoscute".

Ea adaugă: "Acest lucru face ca studiul viselor și al conștiinței să fie una dintre cele mai fascinante frontiere ale neuroștiinței".

Deși dezbaterea științifică rămâne deschisă, noul studiu oferă câteva date "curioase și revelatoare", spune Francisco Segarra, psiholog membru al grupului de lucru pentru insomnie al Societății Spaniole de Somn, care nu a participat la noua lucrare.

Printre aceste date se numără faptul că, potrivit cercetării, capacitatea de a-ți aminti conținutul viselor este asociată cu vulnerabilitatea unei persoane la "interferența cognitivă".

Elce explică: "Dacă ne imaginăm procesul de trezire și recuperare a ceea ce am visat, ne dăm seama cât de dificil poate fi să ignorăm lumea exterioară care ne bombardează cu diferiți stimuli, cum ar fi oprirea alarmei, verificarea orei sau alergatul pentru că întârziem la muncă".

Toate aceste exemple reprezintă interferența cognitivă despre care vorbește studiul și fac ca amintirea unui vis să fie o sarcină complexă.

"Este ca și cum ai fi într-o cameră plină de oameni care țipă în timp ce încerci să asculți un prieten care șoptește ceva într-un colț și apoi să încerci să-ți amintești ce a spus", adaugă specialistul.

Studiul concluzionează că persoanele cu o capacitate mai mare de a ignora factorii perturbatori își amintesc mai frecvent conținutul viselor. Dar nu este singurul lucru.

Cercetarea a constatat, de asemenea, că persoanele care atribuie semnificație viselor lor – care sunt interesate de actul de a visa, de natura, caracteristicile și semnificația acestuia – tind să și le amintească mai frecvent.

"De fapt, un interes anterior pentru vise poate determina o persoană să aplice strategii pentru a îmbunătăți amintirea viselor, cum ar fi ținerea unui jurnal", explică Elce.

Oamenii de știință au observat în acest studiu că "o tendință mai mare spre reverie este asociată cu o probabilitate mai mare de a-și aminti visele". Adică, acele persoane cu înclinații de a-și abate atenția către reflecții interne sunt mai predispuse să-și amintească ce au visat noaptea precedentă.

"Cei care au mai mult interes pentru semnificația viselor lor au un tipar de personalitate mai reflexiv, iar acest lucru ar putea explica de ce sunt mai atenți la ele", subliniază Segarra.

Vârsta și anotimpurile

Există momente în care visatul este aproape ca și cum ai viziona un film. Diferite studii despre somn au arătat că aceste imagini vii și mai ușor de reținut apar mai ales în timpul fazei REM, un moment în care activitatea cerebrală este ridicată.

"Trezirile în această fază sunt de obicei asociate cu o probabilitate mai mare de a-ți aminti visele. Cu toate acestea, astăzi știm că visăm aproape toată noaptea, nu doar în somnul REM", precizează Elce.

Pe de altă parte, o cantitate mai mică de somn profund este asociată cu o mai bună amintire a viselor, deoarece somnul profund este dominat de așa-numita activitate cerebrală cu unde lente, care poate interfera cu codificarea memoriei și poate reduce conștientizarea experienței onirice.

Autoarea studiului justifică acest lucru astfel: "În cazul viselor, creierul trebuie să le noteze înainte de trezire. Cu toate acestea, somnul modifică procesele de memorie și, dacă un vis nu este codificat corect din cauza somnului profund, a distragerilor la trezire sau a lipsei de atenție la vis, acesta poate fi uitat rapid".

Alte descoperiri relevante au legătură cu domeniul temporal.

Studiul indică faptul că, deși îmbătrânirea nu diminuează capacitatea de a visa, face ca amintirea viselor să fie mai puțin frecventă.

"Persoanele mai tinere au, în general, o memorie mai bună și o capacitate mai mare de concentrare, ceea ce ajută la reținerea experiențelor onirice. Pe măsură ce îmbătrânim, aceste abilități scad în mod natural, ceea ce face ca amintirea viselor să fie mai dificilă", explică Elce.

În ceea ce privește anotimpurile, studiul a constatat că amintirea viselor a fost mai scăzută iarna, comparativ cu primăvara și toamna, ceea ce sugerează o influență sezonieră asupra frecvenței amintirii onirice.

Explicațiile trebuie căutate în alte cercetări. Un studiu publicat în 2024 a constatat că zilele mai scurte din timpul iernii pot duce la un somn mai profund și mai puțin întrerupt, reducând astfel probabilitatea de trezire în timpul fazei REM, moment în care visele sunt de obicei mai ușor de reținut.

Un exercițiu mental

Nu este complet clar dacă oamenii sunt concepuți biologic pentru a-și aminti visele. Nici dacă această capacitate reprezintă vreun avantaj evolutiv. Dar amintirea unor vise poate fi benefică, mai ales pentru procesarea emoțiilor, a memoriei și a rezolvării problemelor.

Cercetătoarea italiană rezumă acest lucru astfel: "Visele ne ajută adesea să facem față emoțiilor, fricilor și anxietăților, iar amintirea lor poate facilita învățarea din experiențele trecute și poate îmbunătăți reglarea emoțională".

Cercetătorii sugerează, de asemenea, că, deoarece unele vise reflectă preocupări sau provocări din viața reală, "amintirea lor ar putea ajuta la dezvoltarea de soluții sau la anticiparea pericolelor, oferind un posibil avantaj adaptativ".

Nu este singurul. Unii cercetători cred, de asemenea, că visarea permite creierului să simuleze unele amenințări și să repete într-un mediu sigur posibile răspunsuri.

Elce concluzionează: "Cu toate acestea, întrebarea mai profundă despre motivul pentru care visăm, atât dintr-o perspectivă biologică, cât și în legătură cu impactul său asupra cogniției și bunăstării, rămâne deschisă".