Într-o analiză profundă, autorul reflectă asupra tragicei situații din Fâșia Gaza, stabilind paralele cu povestea biblică a manei cerești.

Israelienii, odinioară sclavi în Egipt, au primit mana de la Dumnezeu – o hrană miraculoasă care apărea în fiecare dimineață. Aceasta simboliza ajutorul neașteptat și hrana în vremuri grele. Autorul compară această narațiune biblică cu situația actuală din Gaza.

În loc de mană, locuitorii din Gaza se confruntă cu „antimana” – o situație în care ajutorul umanitar, în loc să ușureze suferința, devine un instrument pentru agravarea foametei și a disperării. Autorul învinovățește direct anumiți lideri politici pentru aceasta, numindu-i „antidumnezei”, întruchipări ale răului.

Autorul subliniază că lipsa ajutorului sau restricționarea acestuia poate fi chiar mai crudă decât absența totală a acestuia. El accentuează că, în condițiile actuale, ajutorul umanitar devine nu o salvare, ci un mijloc de amplificare a tragediei.