În ultima vreme, mai multe studii au subliniat diferențele tot mai mari în ceea ce privește valorile sociale și comportamentul politic. Se observă o tendință de radicalizare a anumitor grupuri, în timp ce altele adoptă o perspectivă progresistă.

Un studiu recent, coordonat de Maria Freixanet, aprofundează această problemă, analizând opiniile despre egalitatea de gen și feminism. Participanții, elevi de clasa a IX-a (14-15 ani) din diverse școli, au demonstrat o diviziune clară între fete și băieți. Mulți băieți consideră că egalitatea a fost deja atinsă, iar în unele cazuri se observă o „discriminare inversă”, unde femeile ar fi favorizate de legislație sau în procesele judiciare.

Pe de altă parte, fetele se exprimă adesea pe baza experienței personale de inegalitate, în special în ceea ce privește siguranța și justiția socială. Rezultatul este o imagine a două lumi care coexistă, dar nu interacționează. Aici rezidă, probabil, cel mai important aspect al acestui studiu: nu doar analizează diferențele dintre fete și băieți, ci propune modalități de depășire a acestei situații, subliniind un element-cheie – compasiunea.

Compasiunea este înțeleasă ca fiind capacitatea de a te pune în locul celuilalt, de a recunoaște suferința sa, fie că este vorba de o fată căreia îi este frică să meargă singură pe stradă noaptea, fie de un băiat care se simte judecat doar pentru ceea ce este. Într-o lume bazată pe prejudecăți și grupuri închise, capacitatea de a vedea cealaltă persoană, de a încerca să-i înțelegi motivele, este un gest revoluționar, capabil să distrugă barierele pe care le creăm noi înșine și care sunt alimentate zilnic de algoritmi.

Autorii studiului relatează transformarea care a avut loc într-o discuție de grup atunci când cineva (o fată sau un băiat) și-a exprimat opiniile, iar ceilalți le-au acceptat și confirmat. Drept urmare, a fost creat un nou spațiu comun de respect și recunoaștere reciprocă. Acesta este calea de a vindeca o lume bolnavă de ură și resentimente. Nu este ușor, deoarece mediul ne împinge în direcția opusă, ne face să ne temem de cealaltă persoană, ne îndeamnă să nu ieșim din zona de confort a grupului nostru. Doar dacă suntem capabili să ne vedem în cealaltă persoană, să ne găsim unii pe ceilalți, să creăm un spațiu comun pentru dialog bazat pe respect, vom putea depăși tribalismul la care vor să ne conducă cei care profită de afacerea urii, în școlile, cartierele și orașele noastre.