În câteva cuvinte
Un pod prăbușit peste râul Duero izolează San Esteban de Gormaz, afectând locuitorii și afacerile. Comunitatea luptă pentru reparații rapide și o infrastructură adecvată, evidențiind problemele Spaniei rurale și nevoia de soluții eficiente.
Lipsa infrastructurii în zonele rurale transformă un pod avariat într-o provocare majoră pentru comunicații
Lipsa infrastructurii în zonele rurale transformă un pod avariat într-o provocare majoră pentru comunicații într-o regiune mai mare decât Malta. Localitatea soriană San Esteban de Gormaz (3.000 de locuitori) are o suprafață administrativă de 407 kilometri pătrați, mai mult decât insula mediteraneană. Râul Duero străbate zona și taie nucleul San Esteban în partea de sud, unde un singur pod medieval conectează satul, cap de regiune, cu localitățile mici din apropiere, precum și cu traficul ușor și greu din sudul provinciei către Segovia sau Madrid. Recenta creștere a nivelului râului Duero și fragilitatea trecerii au provocat daune structurale care au dus la închiderea podului de o săptămână: Primăria solicită Ministerului Transporturilor să construiască o trecere alternativă, prin intermediul Armatei, și să îmbunătățească comunicațiile viitoare, în timp ce locuitorii din Soria fac ocoluri lungi în așteptarea soluțiilor.
Mai multe informații:
Configurația San Esteban de Gormaz face ca podul vechi de secole peste Duero, cunoscut pentru cele 16 arcuri deasupra apei, să fie un punct cheie pentru viața și afacerile municipiului și ale vestului provinciei. Drumul național 110, care leagă Soria de Extremadura, are în acel pod singura legătură către interiorul Soriei, acum imposibilă după o alunecare de teren și după ce tehnicienii au confirmat defecțiuni „structurale” care împiedică traversarea lui cu orice vehicul. Șoferii, atât transportatorii de mărfuri nord-sud, cât și locuitorii localităților din zonă care doresc să-și ducă copiii la școală sau să meargă la medic, trebuie să ocolească fie spre Aranda de Duero (Burgos, vest), fie spre Almazán (Soria, est), în călătorii care prelungesc cu 30 până la 40 de minute traseul, inacceptabil pentru comerț sau pentru nevoile de bază și urgențe.
Situația durează de luni, ca urmare a creșterii debitului râului Duero. O parte a trotuarului s-a prăbușit, iar studiile ulterioare au decretat închiderea din cauza nesiguranței drumului. De atunci, Primăria, Consiliul Provincial, subdelegația Guvernului și Ministerul Transporturilor s-au întâlnit pentru a găsi soluții. Ministerul a trimis un comunicat în care sunt prevăzute mai multe acțiuni: „stabilizarea” pentru a restabili circulația și apoi o „acțiune de anvergură mai mare” pentru „repararea definitivă”.
Direcția de Drumuri de Stat a comunicat primarului că se analizează opțiunea unui pod provizoriu construit de militari. Pentru aceasta, ar fi nevoie de ocuparea temporară a terenurilor private din zona podului, zona de nord și zona de sud.
În paralel, se ia în considerare recrutarea regimentului de Pontonieri și Specialități de Ingineri numărul 12 al Armatei Terestre, specialiști în aceste infrastructuri, pentru a ridica un pod provizoriu și a relua utilizarea drumului național 110 și a traficului său obișnuit, acesta cu un termen de peste două luni dacă este aprobat. Această resursă ar permite lucrul complet la podul original, cel medieval, oferind opțiuni locuitorilor. Abordările, în lipsa executării, îl frustrează pe primar, Daniel García (PP), care solicită măsuri rapide și cere ca ministerul sau subdelegația să accelereze procedurile și să trimită cât mai curând posibil Armata să construiască o trecere.
Pe fundal, o solicitare: „Nu-mi place asta cu 'Spania Goală', noi pariem pe o viață diferită, dar avem aceleași drepturi ca și în orașe. Cerem o alternativă reală a secolului XXI, nu putem încredința traficul de pe drumul național 110 unui pod medieval, acesta ar trebui să fie doar pentru trafic ușor sau pietoni”. García sugerează să se profite de incident pentru a construi ocolire pentru trafic, în special pentru cel greu, și pentru a ușura San Esteban de trecerea frecventă a camioanelor: „Deoarece nu au fost pagube personale, se evaluează mai puțin”. Prăbușirea acelei părți avariate a podului a făcut ca unele dintre companiile locale să piardă „35% din cifra de afaceri”, cu mai puțină cerere și cu mai multe cheltuieli pentru a se deplasa prin împrejurimi. Mai rău este în cazul unei urgențe pe cealaltă parte a râului Duero: călătoriile de cinci minute durează acum 45, iar autobuzele școlare au nevoie de o oră pentru câțiva kilometri. „Vom pune o ambulanță și o mașină de pompieri de cealaltă parte”, anunță primarul, pentru a încerca să asigurăm serviciile.
Efectele debitului mare al râului Duero sunt resimțite zilnic de Daniel Heras, în vârstă de 36 de ani. El locuiește în San Esteban, dar gestionează două companii pe cealaltă parte a râului, iar tranzitele de două minute se transformă în trei sferturi de oră pe drumuri înguste, pline de gropi și pe unde nu încap două camioane în direcții opuse. Totul merge prost: compania sa produce articole metalice și lucrează cu ferestre, care, dacă se lovesc de una dintre umflăturile obișnuite de pe carosabil, se pot sparge. Heras conduce, de asemenea, o cramă în micul Aldea de San Esteban și acolo suferă dificultățile cu expedierile și logistica: companiile, ceea ce înțelege, „încearcă să acumuleze comenzi pentru a face expediții de cealaltă parte a podului și nu fac acel ocol pentru câteva cutii pentru că pierd bani”. Această suplimentare se reflectă în client, pe lângă benzina pentru atâta mișcare și mai mult timp. „În micile sate sunt oameni foarte în vârstă, cu orice urgență medicală sau incendii întârziem prea mult”, denunță locuitorul din Soria, care povestește un truc aplicat de localnici pentru a se adapta la problemă: să lase o mașină de fiecare parte a podului și să-l traverseze pe jos, pentru a conduce apoi unde trebuie... imposibil pentru companiile care încă suferă de ceva care într-un oraș ar fi abia o neplăcere, dar care în satele neglijate înseamnă săptămâni și luni de tulburare.
