Trei judecători ai Curții Supreme din Spania au pledat pentru despăgubiri suplimentare în cazul concedierii ilegale, în ciuda dezacordului majorității colegilor. Această decizie a provocat o dezbatere largă cu privire la drepturile lucrătorilor și interpretarea directivelor europene.

Potrivit unei surse, la care a avut acces ziarul Джерело новини, instanța analizează problema conformității sistemului spaniol de compensare pentru șomaj cu normele europene. Comitetul European pentru Drepturi Sociale (CEDS) a indicat deja de două ori că sistemul spaniol nu îndeplinește cerințele, deoarece nu prevede o compensare adecvată.

Articolul 24 din Carta Socială Europeană garantează lucrătorilor concediați fără un motiv întemeiat dreptul la o despăgubire adecvată. Cu toate acestea, Curtea Supremă a hotărât că judecătorii nu pot acorda despăgubiri suplimentare, invocând faptul că articolul are mai degrabă un caracter de declarație decât executoriu.

Trei din cei 13 judecători nu au fost de acord cu această abordare, considerând că judecătorii au dreptul de a acorda despăgubiri suplimentare, în special în cazurile în care lucrătorului i s-a cauzat un prejudiciu semnificativ.

Principalul punct de dispută este articolul 56 din Codul Muncii spaniol, care determină cuantumul despăgubirilor în cazul concedierii. Angajatorul poate fie să reangajeze angajatul, fie să plătească o despăgubire de 33 de zile pentru fiecare an lucrat. Criticii consideră că un astfel de sistem nu ia în considerare prejudiciul real cauzat lucrătorului prin concedierea ilegală.

Reprezentanții sindicatelor și unele forțe politice susțin modificarea legislației pentru a o alinia la cerințele Cartei Sociale Europene. Angajatorii, dimpotrivă, se opun oricăror modificări.

Decizia Curții Supreme ar putea avea consecințe grave pentru lucrătorii care consideră că au fost concediați ilegal. Aceasta subliniază importanța respectării standardelor europene și necesitatea asigurării unei compensații echitabile pentru pierderea locului de muncă.

În cele din urmă, această decizie subliniază importanța echilibrului dintre interesele angajatorilor și ale lucrătorilor în sistemul spaniol de relații de muncă, precum și necesitatea de a alinia legislația națională la standardele europene.