În pragul conferinței de la Sevilla, este necesară o analiză a schimbărilor din ultimul deceniu în finanțarea internațională pentru dezvoltare durabilă. Conferința, care va avea loc în capitala Andaluziei, este menită să definească cadrul de guvernare și strategiile de finanțare a dezvoltării durabile la nivel internațional pentru următorii ani.

În 2015, la Addis Abeba, au fost puse bazele actualului sistem de finanțare internațională pentru dezvoltare. La summit, a fost avansată o idee revoluționară: ajutorul oficial pentru dezvoltare (AOD) nu mai este suficient pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) la nivel global, fiind necesară diversificarea surselor de finanțare pentru a atinge "trilioanele". Sloganul summitului a fost: "de la miliarde la trilioane".

Cu toate acestea, la 10 ani de la Acordurile de la Addis Abeba, sistemul de finanțare prezintă progrese modeste, care nu stârnesc un entuziasm deosebit. Acest lucru se explică prin scăderea eficienței guvernării globale, care a apărut după Războiul Rece, și apariția unor tendințe internaționale destabilizatoare, pline de incertitudine. Pe plan economic, comercial și tehnologic, asistăm la o concurență tot mai mare pentru conducerea sectoarelor strategice între marile puteri internaționale. Acest lucru a dus la creșterea conflictelor comerciale și la introducerea barierelor protecționiste și a politicilor industriale la nivel global. Impactul negativ se resimte în unele domenii cheie definite de Addis Abeba pentru finanțarea dezvoltării, cum ar fi comerțul internațional și transferul de tehnologie.

În ceea ce privește sursele de finanțare mai directe, trebuie remarcată creșterea finanțării private, dar nu în volumul așteptat. În plus, finanțarea concesională a organizațiilor internaționale a fost reorientată pentru a reduce riscurile pentru investițiile de capital privat în țările în curs de dezvoltare (combinare-reducerea riscurilor). Aceste tendințe au fost însoțite de redirecționarea finanțării pentru dezvoltare de la obiectivele economice, instituționale și sociale ale țărilor din Emisfera Sudică către obiectivele "verzi" ale statelor, băncilor și corporațiilor transnaționale din Emisfera Nordică.

Cele mai promițătoare realizări în domeniul finanțării dezvoltării se observă în sfera cooperării fiscale internaționale. Cea mai importantă este Acordul privind erodarea bazei impozabile și transferul de profituri (BEPS), care a fost încheiat în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și vizează asigurarea unor impozite globale minime pentru marile corporații transnaționale, în special pentru marile companii tehnologice, ceea ce ar permite colectarea a peste 300 de miliarde de dolari anual.

Punerea în aplicare a acestor propuneri ar pune bazele unui sistem fiscal global care ar contribui în mod semnificativ la un sistem mai bogat de finanțare internațională, corectând inegalitățile și atenuând dependența de capital și ajutorul internațional. Pe scurt, construirea unui sistem fiscal global ar permite depășirea paradigmei paternaliste a finanțării tradiționale și trecerea la un nou contract social global, cu recunoașterea drepturilor civile globale și construirea unui multilateralism solid solidar. Aceasta este calea cu adevărat progresistă către finanțarea dezvoltării durabile globale.