În dimineața zilei de 13 martie, coridoarele Palatului Senatului din Madrid, pe strada Bailén, s-au umplut de vizitatori neconvenționali.

Acolo, în Sala Veche de Ședințe, s-au adunat aproape 500 de elevi cu vârste cuprinse între 11 și 18 ani din nouă țări (Spania, Columbia, Argentina, Portugalia, Statele Unite, Ruanda, Turcia, Elveția și Georgia) pentru a asista la ceremonia de deschidere a celei de-a XIX-a ediții a Sekmun, modelul Națiunilor Unite organizat de Instituția Educațională SEK. Timp de trei zile, acești tineri au preluat rolul de delegați, ambasadori și autorități pentru a dezbate și propune, într-un mediu multicultural și internațional, soluții la provocările globale prin intermediul diplomației și al consensului, simulând funcționarea a numeroase organe multilaterale ale ONU.

Astfel, împărțiți în aproximativ zece comitete precum Consiliul de Securitate, Adunarea Generală și Ecosoc (Consiliul Economic și Social) și asumându-și fiecare interesele și poziția țării care le-a fost atribuită, au încercat să ajungă la acorduri cu privire la modul de atenuare a efectelor schimbărilor climatice; conflictele din Yemen sau Sahara Occidentală; impactul inteligenței artificiale asupra societății; crizele migratorii; dezarmarea internațională; sau agricultura și inovarea, printre altele.

„Trăim într-o epocă de transformare profundă, una în care politica internațională este pusă la încercare, în care stabilitatea democrațiilor este sub control permanent și în care necesitatea cooperării multilaterale nu a fost niciodată mai urgentă. În acest context, puterea cuvintelor și a diplomației devine mai vitală ca niciodată”, a afirmat în intervenția sa Iván Martínez, director al Școlilor Internaționale SEK.

O întâlnire al cărei impact se resimte în multiple aspecte care vor influența pozitiv viitorul lor, explică Guadalupe Sánchez, director Sekmun de la începuturile sale în 2006: „Pe de o parte, tot ceea ce are legătură cu dobândirea de abilități precum capacitatea de comunicare; gândirea critică; încrederea în sine; conducerea; empatia; capacitatea de lucru în echipă; sau învățarea ascultării, pentru că altfel nu se poate negocia”. Dar, adaugă ea, le oferă și posibilitatea de a face networking, avantaje în procesele de selecție ale anumitor universități (mai ales dacă doresc să studieze într-o altă țară), îi ajută să se familiarizeze cu o serie întreagă de probleme care nu sunt abordate într-o programă reglementată; și, de asemenea, să învețe să gestioneze incertitudinea.

De la crearea sa la Universitatea Harvard, în 1953, acest model s-a globalizat până la punctul în care există mii de modele similare în toate colțurile lumii.

Delegați ai comitetului Adunării Generale 1 al celui de-al XIX-lea Model al Națiunilor Unite Sekmun, la Madrid, în timpul unui caucus liber.

Nacho Meneses Poncio

O pregătire exhaustivă și riguroasă

De unde ar veni, o caracteristică comună tuturor modelelor Națiunilor Unite (MUN, pentru acronimul său în engleză) este angajamentul și rigoarea studenților de-a lungul unei pregătiri care durează luni de zile. „De îndată ce ne întoarcem de la Săptămâna Mare, începem să lucrăm la datele anului următor și să pregătim scrisorile de invitație către diferite școli, pentru a le putea publica pe site-ul MyMUN, unde sunt convocate multe dintre evenimentele Modelului Națiunilor Unite din întreaga lume”, spune Sánchez. Se începe lucrul la oratorie cu elevii și, după vară, li se explică bine regulamentul, se publică temele, iar cei care doresc să adopte un rol de autorități în ediția următoare se prezintă la un proces selectiv.

În multe cazuri, de asemenea, studenții vor avea posibilitatea de a participa la discuții inspiratoare sau de a putea vorbi cu diferite personalități care lucrează în Națiunile Unite, care sunt ambasadori sau specialiști în vreuna dintre problemele din acel an. „În British Council [Madrid] se lucrează în timpul programului, și deși nu are notă avem două ore pe săptămână în care, în mod normal, începem să vorbim despre relații internaționale și despre rolul pe care îl au organisme precum ONU și UE”, ilustrează Sean O’Donnell, profesor al centrului.

În ianuarie, cu țările deja repartizate între viitorii delegați, aceștia își încep munca de cercetare: și mențin întâlniri săptămânale: „Primul lucru este să se familiarizeze cu temele, și apoi să înceapă să cerceteze care este poziția țării lor în legătură cu fiecare dintre aceste provocări”, arată Sánchez. Pentru aceasta, elevii dispun de resurse precum fișele de țară ale Ministerului Afacerilor Externe, The World Factbook al CIA sau arhiva de rezoluții ale ONU, accesibilă prin biblioteca sa digitală.

Claudia Serna, secretar general al Sekmun și elevă în clasa a 2-a de liceu de la SEK-Ciudalcampo, își amintește cum în 2023, la a doua participare, a trebuit să reprezinte Federația Rusă în Adunarea Generală 1 (de Securitate Internațională și Cooperare): „În acel an a început războiul cu Ucraina, și era foarte dificil să găsești informații, pentru că atunci când introduceai “Rusia” în orice motor de căutare, primele care apăreau erau știri despre Ucraina, dar nu despre poziția rusă. Așa că m-am pus să studiez istoria conflictului, și am putut înțelege rădăcinile acestei confruntări și implicațiile pe care le are”.

În timpul acestei faze, elevii cercetează pentru a afla care este poziția fiecărei țări cu privire la problemele care vor fi tratate ulterior, pentru a o redacta și apăra apoi, chiar dacă nu coincide cu propria lor opinie în acest sens. „Dincolo de a învăța să cercetezi și să comunici cu alții, iau cu mine o mulțime de lucruri, cum ar fi să te poți pune în locul unei persoane care nu ești tu și să lași deoparte emoționalul și ceea ce gândești tu”, explică Moria Berthin, o studentă de 14 ani provenită din Argentina. „A trebuit să mă conectez cu ceva cu care nu sunt de acord mi-a fost foarte greu, dar încep să o fac și asta face ca poziția mea în comitet să fie mai puțin personală decât mă așteptam”.

Pasiune pentru a învăța

„Eu cred că persoanele care participăm aici suntem un pic nebune după învățat. Suntem un pic tocilari, dar asta e cel mai bun lucru din lume. Mie îmi place foarte mult: avem bula noastră, cultura noastră... Până la urmă [dobândim] o cunoaștere de bază a modului în care funcționează lumea, și asta ne dă un avantaj față de ceilalți”, reflectă Serna, care intenționează să studieze Inginerie Biomedicală la o universitate nord-americană începând cu anul școlar viitor.

Ca secretar general, rolul său a fost foarte diferit de cel al anilor anteriori, devenind imaginea și contactul Sekmun în fața școlilor invitate și, în timpul întâlnirii, având grijă ca totul să meargă bine și să rezolve orice posibilă problemă, cum a fost relocarea unui delegat din Statele Unite care se afla într-un comitet în spaniolă, „pentru că voia să învețe să domine un pic mai mult limba, dar apoi și-a dat seama că asta îl depășește, pentru că avem oameni cu multe accente și vorbim foarte repede”, își amintește ea. „În fiecare vineri mă întâlneam cu Guadalupe (Sánchez) în biroul său și lucram la comunicare și gestionare... Am făcut parte din organizarea unui eveniment de 500 de persoane la 17 ani, e un pic uluitor, știi?”

Unele dintre poveștile acestor elevi sunt un exemplu foarte clar al acelui angajament de a învăța la care se referă Serna. Este cazul, de exemplu, al Dinei Ben Yahia, o studentă tunisiană de 17 ani provenită dintr-un centru școlar elvețian și care a reușit să vină la Sekmun ca delegată în ciuda dificultăților de comunicare (mai ales într-o altă limbă) pe care le implică faptul că s-a născut surdă. Sau al Kiarei Elena Rincón (18 ani și provenită din Columbia), și care în ultimii șase a fost paj, delegată, președintă de comisie și secretar general în diverse modele ale Națiunilor Unite.

Rincón a fost delegată a Adunării Generale 1, unde au discutat despre impactul pe care îl are asupra națiunilor traficul ilicit de armament și despre cum ar putea ajunge să îl rezolve prin dezarmare și alte dinamici. „Eu cred că modelele ONU îți oferă ca un dosar plin de abilități pentru a le putea folosi mai târziu: înveți cum să vorbești în public, să te ridici în picioare, să improvizezi (pentru că trebuie să formulezi argumente extrem de rapid), să te adaptezi la niște structuri și să urmezi niște norme... dar și cum să ajungi la ceilalți și să vorbești dintr-o poziție foarte profesională”, argumentează ea.

Dina Isho, studentă de 18 ani de la liceul public BASIS Mesa, în Arizona (SUA), a trebuit să muncească din greu pentru a putea veni la Madrid cu cei opt colegi ai săi. Și asta pentru că au trebuit să strângă fonduri pentru a-și plăti călătoria, și chiar și atunci când au obținut banii au fost pe punctul de a rămâne pe dinafară, pentru că cota se umpluse deja: „Vindeam burritos de două ori pe lună, până la punctul în care ajungeam la școală mirosind a mâncare; și chiar am vândut și biscuiți (…). Într-o zi mă uitam pe site și am văzut un anunț care spunea că înscrierea este închisă. Imediat le-am scris un e-mail Claudiei și Guadalupei, care au fost foarte amabile și ne-au ajutat”. Nu trebuie să fii un geniu pentru a-ți da seama, cu o privire rapidă la ultimele știri dintr-o zi obișnuită, de valoarea incalculabilă pe care o are promovarea în rândul tinerilor a inițiativelor educaționale care să sublinieze valoarea dialogului, a empatiei, a gândirii critice, a negocierii și a diplomației ca forme pașnice de rezolvare a conflictelor. Ei, cu siguranță, o au clar; acum le revine lor să dea un exemplu celor mai mari.

Formări recomandate

• Maestru Internațional în Mediere și Rezolvarea Conflictelor (Educa)
• Master în Diplomație și Relații Internaționale (Educa)
• Master în Operațiuni de Comerț Internațional + Titlu Universitar (Educa)
• Master în Marketing Internațional + Titlu Universitar (Educa)
• Master în cooperare internațională (Educa)
• Master în Drept Internațional al Afacerilor (Educa)
• Master în Studii Internaționale și Europene (Educa)
• Master de formare permanentă în cooperare internațională (Enalde)