Mii de femei din România se confruntă cu provocări extraordinare, dedicându-și viețile îngrijirii copiilor cu afecțiuni mentale, cum ar fi autismul sau schizofrenia. Aceste mame se confruntă cu singurătate, birocrație și sacrificii constante, găsind puține resurse de sprijin.

Mamele sunt nevoite să renunțe la cariere, relații și vieți personale pentru a se dedica copiilor lor. Viața lor se schimbă radical odată cu diagnosticul. Ele devin îngrijitoare cu normă întreagă, uitând de propriile nevoi și aspirații. Mergerea la cumpărături, întâlnirile cu prietenii și chiar timpul liber devin un lux rar.

Lipsa de sprijin adecvat din partea statului, accesul limitat la resurse și stigmatizarea socială agravează situația. Mamele se simt adesea izolate, confruntate cu ințelegerea și judecata celor din jur. În timp ce mamele preiau responsabilitatea majoră pentru îngrijirea copiilor, tații pot fi mai puțin implicați.

Singurătatea devine un tovarăș constant. Femeile se simt părăsite, lipsite de speranță și cu puține opțiuni. În această "închisoare" din care nu pot scăpa, mamele luptă pentru bunăstarea copiilor lor, sacrificând sănătatea, timpul și fericirea. Cu toate acestea, speranța persistă. Multe mame găsesc alinare și putere în comunități de sprijin, împărtășind experiențe și luptând pentru drepturile lor.