O călătorie la Havana în 2024

Spre sfârșitul lui 2024, prietenii mei J. și M., însoțiți de fiicele lor L. și S., au călătorit la Havana din orașul american Tacoma, Washington. Mai degrabă decât să sărbătorească Crăciunul, au venit să rezolve probleme legale, deoarece, cu câteva luni înainte, și după o luptă tenace împotriva cancerului, mama lui M. murise aici, pe insulă.

Prietena mea, după cum se deduce, este cubaneză și s-a stabilit în urmă cu aproximativ 30 de ani în Statele Unite, când a început relația ei amoroasă cu J., un american, fiu de emigranți libanezi. Ambii sunt profesori universitari.

Fiicele lor, născute în Statele Unite, sunt două tinere foarte frumoase cu fizicuri contrastante: L. este blondă, cu pielea foarte albă, iar S., brunetă, cu părul și ochii negri ca cei ai strămoșilor săi libanezi.

L. este filologă, ca și tatăl ei, și S. dansatoare, ca și mama ei. Acest clan ar putea fi considerat o familie americană tipică și chiar de succes, migranți de prima și a doua generație care, de altfel, împărtășesc gândirea liberală a multora dintre locuitorii din nord-vestul acestei țări.

În timp ce cinam, a ieșit la iveală tema instalării iminente a președintelui ales Donald Trump, iar S. a povestit că, încă din zilele în care s-a anunțat victoria republicanului, a simțit prezența crescândă a unei tensiuni rasiale pe care nu o mai percepuse niciodată în același fel.

Pielea și ochii ei trădau că originile ei nu erau ariene, ci din alte părți ale lumii. Și deși era americană de naștere, putea părea străină, mai mult, o migrantă. Și ne-a mărturisit că a început să se teamă de posibile reacții provocate de originea ei etnică amestecată.

Impactul politicii anti-migranți

Patru luni mai târziu, deja în practică o politică violentă anti-migranți, mi-au comentat știrea despre disperarea unei mame mexicane stabilite în California care, în fiecare zi, pune în ghiozdanul școlar al fiului său pașaportul care îl atestă ca fiind născut în Statele Unite, cetățean american, și, de asemenea, o listă de telefoane ale rudelor și centre de asistență pentru migranți, deoarece acea femeie se teme că într-o zi, la întoarcerea de la cursuri, fiul ei va constata că ea a dispărut, și nu neapărat răpită de câțiva traficanți de droguri, ci de mult temutul Serviciu de Imigrație și Control Vamal din Statele Unite, dotat cu puterea de a investiga, reține și deporta orice migrant care este marcat de ei ca ilegal, infractor sau membru de bandă.

Uneori, fără procese sau apeluri.

Reunificarea Familiilor și Amenințări

Alți prieteni cubanezi, J. A. și A. M., s-au mutat în urmă cu câteva luni în Statele Unite, unde locuiește, de 10 ani, singurul lor fiu, tehnician IT. Bucuria reunificării familiale implica nu numai posibilitatea de a scăpa de lipsurile cotidiene pe care le sufereau J. A. și A. M. în Cuba, ci și de a trăi din nou cu urmașul lor care, de asemenea, cu puțin timp înainte devenise tată.

J. A. și A. M. urmau să debuteze ca bunici care urmau să ajute la creșterea nepotului texan. Calea pe care au folosit-o pentru a intra în Statele Unite a fost programul numit parole umanitar, pe care Administrația Biden l-a abilitat pentru cetățenii mai multor țări.

În cazul cubanezilor, principala cerință era să aibă un sponsor care să își asume întreținerea solicitanților de viză, ceva cu care, desigur, J. A. și A. M. contau datorită fiului lor, naturalizat american și soției sale, tot americană.

Compatrioții mei contau, de asemenea, pe atractivitatea unei Legi de Ajustare Cubaneze cu decenii de existență, care le garanta reședința legală la un an de la intrarea în țară. Ca și alți mii de cubanezi care au emigrat, fugind de condițiile economice și politice dure ale țării, sau în căutarea unei adieri de viitor pe care mediul lor le-o refuză, J. A. și A. M. și-au vândut toate bunurile pentru a strânge niște bani cu care să călătorească.

S-au debarasat astfel, la preț de lichidare, de casa lor, de aparatele electrocasnice și chiar de cărțile din biblioteca lor de acasă.

Fericirea acelei familii, din nou reunite, a fost acum întunecată de ordinul prezidențial de a revoca programul de parole umanitar, deoarece J. A. și A. M., în proceduri de a-și face permanentă reședința americană, ar putea avea soarta altor migranți care au fost deja deportați în țările lor de origine sau în alte locuri precum închisoarea El Salvador a lui Bukele sau închisoarea Guantánamo.

În fața unei astfel de situații, organizația cunoscută sub numele de Centrul de Acțiune pentru Justiție a deschis procese Administrației Trump pentru decizia de a revoca acest program de migrație, deoarece consideră „ilegală și fără precedent” anularea acestor „procese de eliberare condiționată umanitară”.

Conform datelor oficiale, aproximativ 531.690 de migranți au beneficiat de acest beneficiu și majoritatea dintre ei ar rămâne fără permis de muncă, în timp ce se așteaptă ca ordinele de deportare să intre în vigoare la sfârșitul lunii aprilie.

Deși mai mulți specialiști avertizează că abrogarea parolei umanitare ar fi contestată în tribunalele federale (unde sunt deschise 130 de cazuri împotriva diverselor decizii și ordine executive prezidențiale), cert este că, în timp ce se desfășoară procedurile legale, autoritatea de imigrație are dreptul de a reține și deporta orice persoană al cărei statut a fost revocat.

Și, între timp, se dezvoltă o ofensivă împotriva acestei puteri judiciare, independente și necesare, care a fost pusă la stâlpul infamiei publice, iar judecătorii ei acuzați de venali.

Discursul lui Ronald Reagan

În ultimele săptămâni, a circulat cu insistență ultimul discurs ca președinte republican al lui Ronald Reagan (1981-1989), considerat marele artizan al dezasamblării socialismului în Europa de Est și apoi în Uniunea Sovietică.

La rămas bun, președintele înverșunat cita scrisoarea unui bărbat care asigura că cineva poate trăi în Franța, Japonia, Turcia, dar nu de aceea ar deveni francez, japonez, turc.

În schimb, oricine, din orice colț al lumii, ar putea veni în Statele Unite și să devină american.

Și a continuat, deja cu cuvintele sale (sintetizez): „Alte țări pot încerca să concureze cu noi, dar nu într-o zonă vitală, ca far de libertate și oportunități care atrage oamenii din lume. Cred că aceasta este una dintre forțele măreției Americii.

Datorită fiecărui val de nou-veniți pe acest pământ al oportunităților suntem o națiune care rămâne tânără, plină de idei noi, inovatoare.

Această calitate este esențială pentru viitorul nostru ca națiune. Dacă într-o zi închidem porțile pentru noii americani, conducerea noastră în lume ar fi în curând pierdută”, asigura Reagan.

Migrația: O Problemă Mondială

Fenomenul migrației este una dintre marile probleme ale lumii moderne.

Motoarele sale sunt sărăcia, diverse forme de represiune a gândirii și lipsa oportunităților.

Criminalizarea migrantului este la fel de criminală ca și obligarea sa să-și părăsească locul de apartenență, modul său de viață.

A-i persecuta, a-i teroriza, a-i denigra este o atitudine politică care seamănă prea mult cu vânătorile suferite de anumite etnii și religii în alte perioade istorice.

Puțin pare să mai lipsească pentru ca, în acele State Unite de astăzi, migranții să trebuiască să poarte glugi sau să aibă atașat pe piept un semn — ceva ca clasica stea a lui David.

Pentru că ceea ce, cu câteva luni în urmă, era teama punctuală a unei tinere, astăzi a devenit o dramă cotidiană pentru milioane de oameni care își petrec zilele suferind de frici, așa cum se întâmplă în regimurile totalitare.