Istoricul american Nara Milanich, specializată în istoria Americii Latine, susține că „istoria copilăriei este foarte politică”. În cea mai recentă lucrare a sa, „Copiii sorții. Copilărie, clasă și stat în Chile, 1850-1930”, ea examinează problemele legate de drepturile copiilor, inegalitatea de clasă și rolul statului în modelarea copilăriei.

Milanich, profesoară la Barnard College, afiliat Universității Columbia, subliniază că copilăria, ca orice alt aspect al vieții, are propria sa istorie. Ea investighează situația copiilor în Chile în perioada 1850-1930, concentrându-se în special pe copiii fără părinți cunoscuți, care au fost crescuți în orfelinate sau au lucrat în familii. Cercetările sale arată modul în care s-au schimbat ideile despre copilărie, modul în care au fost formate instituțiile de protecție a drepturilor copiilor și modul în care factorii sociali au afectat viața tinerilor cetățeni.

Milanich menționează că în secolul al XIX-lea, copiii erau considerați în principal ca obiecte de caritate, nu ca subiecți cu drepturi. Abia la începutul secolului XX, în Chile, ca și în alte țări, începe să se formeze ideea drepturilor copilului. Ea analizează, de asemenea, modificările în înțelegerea „intereselor copilului”, care au fost reflectate în legislație și în activitățile diferitelor instituții.

Istoricul subliniază că tema copilăriei este adesea ignorată în contextul politic, spre deosebire de alte grupuri sociale, cum ar fi femeile sau muncitorii. Cu toate acestea, ea este convinsă că istoria copilăriei este strâns legată de relațiile de putere și este un aspect important al vieții politice. Milanich abordează, de asemenea, problemele familiei, paternității și originii, arătând modul în care acestea afectează apartenența la clasă și inegalitatea socială.

Cartea lui Milanich ridică întrebări importante despre modul în care s-a schimbat atitudinea față de copii, modul în care s-au format ideile despre copilărie și modul în care factorii sociali au afectat viața tinerilor cetățeni. Lucrarea sa invită la revizuirea vederilor stabilite asupra copilăriei și la recunoașterea importanței sale politice.