În câteva cuvinte
Articolul analizează miniseria ‘Orașul Toxic’ de pe Netflix, care prezintă consecințele devastatoare ale deciziilor politice neglijente și incompetenței administrative, ilustrând impactul tragic asupra sănătății locuitorilor din Corby, Anglia, din cauza poluării cu deșeuri toxice. Se face o paralelă cu alte dezastre cauzate de incompetență, precum cel al petrolierului Prestige și criza uleiului de rapiță.
‘Orașul Toxic’: Ignoranța politică și consecințele sale devastatoare
Există decizii politice ale căror consecințe sunt devastatoare, fie din cauza lipsei unei supravegheri corecte în aplicarea lor, fie direct din cauza ignoranței absolute a celor care le iau. ‘Orașul Toxic’, o miniserie britanică de patru episoade, este un exemplu grăitor în acest sens.
Corby, o localitate industrială din comitatul Northampthonshire, în Anglia, era cunoscută pentru că era cel mai important producător de fier din Anglia. La sfârșitul anilor ’70, Margaret Thatcher, paradoxal numită “doamna de fier”, a decis să închidă fabricile. 20 de ani mai târziu, Primăria localității a considerat că este bine să mute deșeurile toxice rămase în urma demolărilor industriei pentru a construi pe acele terenuri. Transportul neglijent cu camioanele al acestor deșeuri a generat o contaminare ambientală cu praf în oraș, praf care a fost inhalat de locuitori, iar în cazul femeilor însărcinate a dus la nașterea mai multor bebeluși cu malformații la mâini și picioare.
Șocul inițial al mamelor, reacțiile sentimentale în fața dramei și lunga luptă juridică a femeilor afectate de deșeurile toxice sunt pilonii principali ai tramei serialului bazat pe fapte reale și care, cu scenariul lui Jack Thorne și Amy Trigg, și regia lui Minkie Spiro, este oferit în programarea platformei Netflix. Un serial care nici nu ascunde duritatea faptelor pe care le relatează și nici nu se complace în exhibiționismul morbid obișnuit. Și o bună parte din calitatea sa se bazează pe distribuția principală: Jodie Whittaker, Aimee Lou Wood, Claudia Jessie, Robert Carlyle, care îl interpretează pe singurul consilier care a criticat stângăcia Primăriei, sau Brendan Coyle.
Deciziile politice complexe cu consecințe imprevizibile nu sunt exclusive Regatului Unit. Pe meleagurile noastre avem mai multe exemple. Unul se rezumă la o cifră: 7.291, altele vorbesc despre frivolitatea unită cu ignoranța: “ies niște firicele mici, patru la număr, dâre solidificate cu aspect de plastilină”, a spus public Mariano Rajoy, pe atunci purtătorul de cuvânt al Guvernului Aznar, despre scufundarea petrolierului Prestige care în noiembrie 2002 a provocat cea mai mare tragedie ecologică din istoria Spaniei. 22 de ani mai târziu, încă mai suportăm incompetența unui președinte regional incapabil să explice atitudinea sa neglijentă în fața inundațiilor teribile provocate de DANA, fără a uita de uleiul de rapiță, unde incompetența s-a unit cu voracitatea unor beneficii economice crude, cu peste 20.000 de afectați.
