Reducerea ajutorului pentru dezvoltare ca urmare a sancțiunilor asupra ajutorului extern duce la creșterea deceselor materne, ale copiilor sub cinci ani și ale bebelușilor sub un an în țările afectate, stopând astfel progresele realizate în ultimii ani.

Aceasta este principala concluzie a unui studiu publicat joi în revista The Lancet Global Health, care analizează impactul pe parcursul a trei decenii al acestor instrumente economice adoptate împotriva a 67 de țări cu venituri mici și medii ca răspuns la lovituri de stat, conflicte armate sau încălcări ale drepturilor omului.

Potrivit autorilor cercetării, acesta este primul studiu de acest tip care analizează impactul sancțiunilor asupra ajutorului extern asupra sănătății umane și, în special, asupra sănătății materno-infantile.

"O parte din obiectivul meu ca academician este de a putea explica, folosind instrumente analitice, ce înseamnă intervențiile geopolitice și ce fac. Să fim capabili să demonstrăm și să cuantificăm impactul sancțiunilor asupra ajutorului extern", a declarat pentru Джерело новини Ruth M. Gibson, cercetătoare postdoctorală la Universitatea Stanford și autoarea principală a studiului, împreună cu o echipă multidisciplinară de la Stanford, Universitatea Drexel și Universitatea din Washington.

Autorii menționează că rezultatele analizei sunt deosebit de relevante în contextul actual, cu schimbarea politicii de ajutor extern a guvernului american în 2025 și cu înghețarea fondurilor USAID, agenția de cooperare americană.

Gibson subliniază faptul că nu se poate face o comparație directă, deoarece sancțiunile asupra ajutorului extern sunt o metodă de pedepsire a unei țări, iar reducerea programelor de ajutor extern ale Statelor Unite este o decizie internă care se aplică în mod generalizat. "Este un instrument politic și un mecanism diferit", insistă ea. "Cu toate acestea, există lecții pe care le putem învăța din acest studiu despre ce s-ar putea întâmpla cu închiderea USAID, reducerile și anulările de contracte de ajutor extern", explică ea. "Ceea ce arată cercetarea noastră este că există o întârziere în dificultățile umanitare care apar ca urmare a sancțiunii asupra ajutorului extern. Așa că este rezonabil să ne gândim că va exista o întârziere în ceea ce privește implicațiile deciziilor politice care se iau chiar acum și este probabil ca impactul pe termen lung să fie foarte substanțial", adaugă ea.

Gibson a locuit în Madagascar timp de trei ani după lovitura de stat din 2009.

"Comunitatea internațională a retras aproape tot ajutorul extern, cu excepția celui destinat programelor umanitare esențiale. Și, în esență, am văzut cum sistemul de sănătate se prăbușește și țara se destramă", explică ea. "ONU a spus despre aceasta că o generație de copii va fi afectată de retragerea și sancțiunile asupra ajutorului extern. Am văzut că acest lucru se întâmplă și de aceea am făcut acest studiu", adaugă ea.

Analiza se concentrează pe 88 de episoade de sancțiuni în 67 de țări cu venituri mici și medii între 1990 și 2019 și explică modul în care aceste măsuri au redus Ajutorul Oficial pentru Dezvoltare (AOD) și cel destinat în mod specific sănătății (DAH).

În concret, aceste sancțiuni au presupus o reducere cu 17% a ajutorului pentru dezvoltare destinat sănătății. Un total de 66 de țări nesancționate au servit ca grup de control la realizarea cercetării.

Există lecții pe care le putem învăța din acest studiu despre ce s-ar putea întâmpla cu închiderea USAID.

Ruth M. Gibson, cercetătoare postdoctorală la Universitatea Stanford

Sancțiunile asupra ajutorului extern au redus cu aproximativ 2,4% cheltuielile totale pentru sănătate ale unei țări.

"Micile schimbări în suma de bani pe care o țară o primește pentru ajutorul pentru dezvoltare destinat sănătății au implicații enorme asupra bunăstării și vieții femeilor și copiilor", explică coautoarea studiului. "Când se reduce ajutorul pentru dezvoltare pentru sănătate ca procent din cheltuielile totale pentru sănătate, atunci se încep să se vadă efectele asupra mortalității materne și infantile", adaugă ea.

Ca urmare a acestei reduceri, s-a produs o creștere cu 3,1% a mortalității infantile la copiii sub un an, cu o medie anuală de 129,3 decese suplimentare la 100.000 de născuți vii.

În ceea ce privește mortalitatea copiilor sub cinci ani, s-a produs o creștere cu 3,6% (47,1 decese suplimentare la 100.000 de născuți vii). Iar în ceea ce privește decesele materne, creșterea a fost de 6,4% (10,9 decese la 100.000 de născuți vii). "Majoritatea deceselor au loc în al patrulea sau al cincilea an [de când se impun aceste sancțiuni asupra ajutorului extern]", adaugă Gibson.

Un mare regres

Studiul estimează că impunerea de sancțiuni de cinci ani sau mai mult — durata medie observată în eșantion — poate anula 64% din progresele în lupta împotriva mortalității materne, 29% din îmbunătățirile în ratele de mortalitate la bebelușii sub un an și 26% din progresul în reducerea deceselor copiilor sub cinci ani care au avut loc în aceste țări între 1990 și 2019.

"Am început analiza în 1990, deoarece Națiunile Unite au avut o 'epocă de aur' a sancțiunilor între 1990 și anul 2000. Erau folosite tot timpul. Ne-am oprit în 2019 din cauza disponibilității datelor", rezumă Gibson. Printre țările care emit sancțiuni, studiul arată că SUA reprezintă sistematic aproximativ 50% și, împreună cu Uniunea Europeană, reprezintă aproximativ trei sferturi din sancțiunile emise.

Autorii studiului recomandă monitorizarea impactului asupra sănătății în timpul regimurilor de sancțiuni, luând în considerare posibilitatea de a reduce durata sau intensitatea.

"Intensitatea depinde, practic, de timpul în care menții măsura în vigoare sau de cantitatea de sprijin pe care o retragi", explică Gibson, și adaugă că se sugerează, de asemenea, în analiză "evaluarea fragilității țărilor înainte de a se impune aceste măsuri".