În Spania, tensiunile dintre centru și regiuni reapar în sfera politică, mai ales în spectrul de stânga. Conflictele dintre partidele centrale și organizațiile regionale, în special în cadrul coaliției Sumar, au dus la noi crize și divergențe.

Vicepreședintele spaniol, Yolanda Díaz, a reunit recent miniștrii Sumar și reprezentanți ai partidelor din grupul parlamentar, subliniind un curs către o „stat plurinațional, social și verde”. Cu toate acestea, în spatele acestei declarații se ascund probleme profunde, cum ar fi criza din Compromís, coaliția valenciană care face parte din Sumar.

Istoria arată că astfel de conflicte teritoriale sunt caracteristice forțelor de stânga. De exemplu, Podemos, condusă anterior de Teresa Rodríguez, s-a confruntat cu probleme similare, ceea ce a dus la părăsirea partidului și crearea unei noi forțe politice, Adelante Andalucía. Diferențele de abordare a structurii statului – de la un „strugure” confederal la un „măr” centralizat – reflectă dificultățile în construirea unor coaliții eficiente.

Analistii politic notează incapacitatea forțelor de stânga de a construi structuri orizontale care să țină cont de interesele organizațiilor periferice. Acest lucru duce la izolarea atât a Podemos, cât și a Sumar, în ciuda dorinței lor de a uni diferite forțe politice. Criza din Compromís este doar o manifestare a acestei probleme.

În trecut, probleme similare au fost observate în relațiile dintre Partidul Comunist al Spaniei (PCE) și regiuni. Dezacordurile cu privire la federalism au dus la sciziuni și conflicte. În special, IU (Stânga Unită) s-a confruntat cu tensiuni în relațiile cu Esquerra Unida i Alternativa.

În cazul Podemos, problemele în relațiile dintre centru și regiuni s-au manifestat printr-o serie de alianțe nereușite la alegerile regionale. În ciuda succeselor inițiale, cooperarea s-a încheiat adesea cu eșecuri, cauzate de lipsa unei baze solide și a înțelegerii reciproce. Analiștii subliniază importanța luării în considerare a intereselor periferiei și a construirii de legături pe termen lung.

Sumar, care se străduiește să unească diferite forțe regionale, cum ar fi Más Madrid și Catalunya en Comú, s-a confruntat, de asemenea, cu dificultăți. Lipsa armoniei în interiorul coaliției și acuzațiile reciproce de autoritarism și neglijarea intereselor regiunilor indică problemele continue în construirea unei cooperări eficiente. Reprezentanții Sumar recunosc dificultățile, dar subliniază importanța de a lucra pentru a găsi cele mai bune modalități de rezolvare a conflictelor.

În concluzie, forțele de stânga din Spania se confruntă din nou cu provocări în construirea unor relații eficiente între centru și regiuni, ceea ce reflectă probleme mai profunde în organizarea și gestionarea coalițiilor politice.