A fost odată ca niciodată un castel fără rege.

Locuința flexibilă a lui Pablo și Julia

Pablo și Julia, un cuplu de creativi, au transformat un spațiu industrial din Madrid într-o locuință flexibilă și funcțională, care le reflectă perfect stilul de viață hibrid.

După ce au locuit într-un apartament zgomotos din Lavapiés, au descoperit un spațiu deschis, ideal pentru a-și combina viața personală cu activitățile profesionale diverse.

Casa Panchés: O casă galiciană inspirată de Case Study Houses din California

Starea mea

Nimic nu era greșit. Doar că trecuseră multe zile fără să văd soarele. Doar că săptămâni la rând am tot dat dintr-un oraș în altul, iar mișcarea devora rezervele minime de intimitate necesare pentru a supraviețui.

Doar că, deodată, nu mai era dragoste – unde se duseseră sărutările –, nu mai era pace – nu puteam opri gândurile –, nu mai era milă.

Doar că ductele mele interne au început să se umple cu sentimentul trist că nu sunt nicăieri.

Arhitectura: Bun sau Rău?

A vorbi despre arhitectură doar în termeni estetici, ca fiind „urâtă” sau „frumoasă”, este oarecum înșelător.

E ca și cum ai judeca un fel de mâncare doar după aspectul său, fără să-l guști. De fapt, e ca și cum ai judeca prezentarea unui fel de mâncare, crezând că este ceva întâmplător, produsul unei capricii artistice a bucătarului în cauză, când orice bucătar care se respectă știe perfect că, într-un fel de mâncare bun, nimic nu este accesoriu. Nici măcar aranjarea în farfurie.

Ce anume portretizează un oraș?

Arhitecta, designerul și interiorista italiană Teresa Sapey

Teresa Sapey (Cuneo, Italia, 62 de ani) mărturisește că mama sa, María Romana, este o bucătăreasă excelentă, care prepară propria pastă în casa lor din Torino.

Unul dintre lucrurile pe care și le dorește cel mai mult este să poată reproduce marmelada de portocale amare, tartele sau biscuiții făcuți de mama sa.

Deși spune că a moștenit gustul, nu are aceeași abilitate în bucătărie, cu excepția preparării înghețatei de alune, fistic și cremă de ciocolată.

Într-o inovație uluitoare, Muzeul Guggenheim Bilbao invită vizitatorii să exploreze arhitectura viitorului prin intermediul inteligenței artificiale (IA).

Artistul Refik Anadol, un pionier al artei generate de IA, a creat o instalație captivantă care transformă pereții muzeului în ecrane gigantice, proiectând imagini generate în timp real. Folosind peste 35 de milioane de imagini, inclusiv arhiva lui Frank Gehry, creatorul clădirii Guggenheim, Anadol și echipa sa au antrenat un model de IA care "visează" la noi forme arhitecturale.

Utilizarea albului amplifică luminozitatea spațiului. jose hevia

În “Moartea lui Ivan Ilici” (1886), Tolstoi a evidențiat amenințarea latentă asupra arhitecturii interioare. Scriitorul menționează că locuința lui Ilici era similară cu cea a oricui nu este bogat, dar aspiră să pară. Era atât de asemănătoare cu altele, încât trecea neobservată. Cu toate acestea, Ilici credea că este unică.

Juan Miguel Hernández León și Covadonga Blasco au curatoriat o expoziție la Cercul de Arte Frumoase

Juan Miguel Hernández León și Covadonga Blasco au curatoriat o expoziție la Cercul de Arte Frumoase — organizată împreună cu Institutul Cervantes din Atena — în care, arătând foarte puțin, spun foarte mult. Acesta era, tocmai, spiritul pe care l-a apărat arhitectul — și pictorul și filosoful — Dimitris Pikionis (1887-1968), cunoscut în principal pentru o lucrare la fel de invizibilă pe cât de de neșters: potecile de piatră spre Acropolele din Atena.