Genul noir, cel al clarobscururilor sufletești, al anti-eroilor obosiți, al societăților cinice, corupte și violente, al pesimismului fatalist și al sentimentului de neîncredere, pare să fie în creștere în varianta sa neo-noir: cea a timpurilor contemporane și a spațiilor și locațiilor diferite de clasicul american. Trăim vremuri de deznădejde socială, iar toate aceste caracteristici se potrivesc perfect în aceste zile de ipocrizie agonizantă.

Festivalul de film Sundance deschide un nou capitol în istoria sa. După 40 de ani în care s-a desfășurat în Park City, Utah, evenimentul a optat pentru o schimbare de decor într-un oraș nu foarte îndepărtat. Organizația a anunțat joi că a ales drept nouă casă Boulder, în statul vecin Colorado. Prima ediție în noua locație din Munții Stâncoși va avea loc în 2027 și va continua anual până în 2036, cu opțiunea de prelungire a contractului.

Prima parte a acestui omagiu dedicat nașterii cinematografiei, intitulată Lumière! Comienza la aventura, a fost o declarație de dragoste pentru ceea ce cinematografia ne-a oferit de-a lungul timpului. A doua parte, Lumière, la aventura continúa, continuă această poveste fascinantă.

Thierry Frémaux, delegat general al Festivalului de la Cannes, este autorul acestui omagiu. Frémaux demonstrează o cunoaștere profundă a istoriei cinematografiei și o pasiune pentru acest domeniu.

Daniel Guzmán: “Vina mi se pare un motor cinematografic foarte bun”

Într-un interviu acordat la Madrid, la scurt timp după ceremonia de decernare a premiilor Oscar, Thierry Frémaux, delegatul general al Festivalului de la Cannes, a discutat despre importanța festivalului, impactul acestuia asupra cinematografiei mondiale și evoluția industriei de film.

„Grand Tour”

„Grand Tour” este o aventură la fel de complexă de explicat pe cât de simplu de admirat. O călătorie între ficțiune și documentar, între trecut și prezent, între melodramă și comedie, care amintește de imaginarul melancolic din „Tabu” (2012), filmul în care Miguel Gomes a evocat dintr-o piscină goală trecutul colonial portughez și în care narațiunea se bifurca pentru a ne vorbi — fără nostalgie, dar cu acea inimitabilă „saudade” portugheză — despre paradisul pierdut, reprezentat prin imaginea hieratică a unui crocodil fantomă.