Pragmatismul și calmul Bruxelles-ului în fața unei a doua administrații Donald Trump au trecut de la a fi o strategie înțeleaptă de a nu provoca o spirală de panică, la a deveni o pasivitate timidă în fața atacurilor furibunde ale Casei Albe împotriva ordinii internaționale și, în special, împotriva aliaților săi europeni istorici.
India, Mexic, Elveția, Indonezia, Thailanda, Coreea de Sud, Chile, Africa de Sud, Mercosur... Lista țărilor și regiunilor cu care Uniunea Europeană caută să-și strângă relațiile comerciale în contextul războiului tarifar inițiat de SUA crește săptămână de săptămână. Dar în ea există o absență notabilă: China.
Fostul prim-ministru francez Michel Barnier, în timpul redeschiderii catedralei Notre Dame din Paris, la 7 decembrie anul trecut. Franța a devenit din ce în ce mai instabilă, iar speranța de viață politică a unui prim-ministru ar putea să nu mai depășească trei luni.
După morcov, este important să ne amintim că se ascunde și un băț. Uniunea Europeană a salutat armistițiul parțial tarifar de 90 de zile ca pe o «fereastră de oportunitate» pentru a căuta soluții «constructive și reciproc acceptabile».
Vicepreședinta Comisiei Europene, Henna Virkkunen, a subliniat că Uniunea Europeană este deschisă tehnologiei americane, dar respectă reglementările, nu impune bariere comerciale.
Aceasta vine în contextul războiului comercial inițiat de Donald Trump, cu accent pe dezvoltarea inteligenței artificiale.
Virkkunen a menționat că UE dorește o relație comercială bună cu Statele Unite și a salutat o posibilă pauză în impunerea de taxe vamale.
S-ar putea crede că Europa ar fi trebuit să învețe deja lecția costurilor enorme pe care le implică dependențele strategice. S-a întâmplat cu China în timpul pandemiei, când Europa a fost nevoită să se pună în genunchi pentru a primi ventilatoare și măști, și apoi cu gazul din Rusia în timpul invaziei Ucrainei.
Aceasta este a treia lovitură pe care Washingtonul o aplică Bruxelles-ului în o lună și jumătate — celelalte două decizii anterioare sunt taxa de 25% pentru oțel și aluminiu și o altă taxă identică pentru toate mașinile și componentele lor fabricate în afara teritoriului SUA.
În contextul noilor tensiuni și conflicte globale, dezbaterea privind reintroducerea serviciului militar obligatoriu a revenit pe agenda publică. Aproximativ 85 de state au o formă de serviciu militar obligatoriu, iar 22 de țări europene, dintre care nouă membre ale UE, îl mențin în prezent.
În Spania, unde recrutarea universală a fost abolită în 2001, se pune problema reevaluării acestei decizii, inclusiv a posibilității de a include femeile, care reprezintă 13% din forțele armate.
Comisia Europeană a identificat aproape 1.700 de produse americane, cărora intenționează să le aplice tarife de 25% (și, în câteva cazuri, de 10%). Lista include produse precum porumbul, soia, cuprul, oglinzile retrovizoare, preparatele pentru ruj și materialele plastice.