Artista Nuria Blanco (Madrid, 45 de ani) folosește ceramica drept unul dintre suporturile picturii sale. A o numi ceramistă nu ar fi complet corect, deși aprofundează din ce în ce mai mult tehnica și materialul. Însă ea provine de la Arte Plastice, iar specialitatea sa este desenul, mai ales cel de tip organic și botanic, pe care îl transpune pe diferite formate de piese ceramice utilitare. Nu a avut niciodată în plan să aleagă acest drum; de fapt, specializarea sa la Universitatea Complutense a fost în desen și gravură. Dar într-o zi a vrut să realizeze o sculptură pentru o expoziție și, în timpul procesului de învățare a ceramicii, aceasta a captivat-o ca unul dintre acei calamari gigantici pe care îi desenează. «Procesele ceramicii au mulți timpi morți, așa că în timp ce așteptam să se usuce o piesă, să o pot arde etc., mă apucam de desenat. Atunci o profesoară mi-a sugerat să desenez pe farfurii. Și așa a început totul», explică ea.

Nuria Blanco este foarte cunoscută pentru spectaculoasele sale seturi de veselă, pe care le pictează manual cu motive ce adesea încep pe o piesă și continuă pe altele, dezvăluindu-se ca un tablou când sunt privite în ansamblu. Face acest lucru fie pentru veselă de uz comun sau pentru restaurante, fie pentru compoziții sub formă de muraluri cu farfurii de format mare care, deși sunt pe perete, pot fi date jos și folosite. «Uneori concep desenul farfuriei gândindu-mă la ce va fi deasupra și cum, pe măsură ce se mănâncă, se va descoperi ce este dedesubt. Sunt oameni care îmi spun că este păcat că desenul nu se vede când pui mâncarea deasupra. Dar mie mi se pare distractiv că, pe măsură ce mănânci, descoperi că dedesubt este o broască țestoasă, un calamar sau o roșie, sau părți din ele care continuă pe farfuria persoanei de lângă tine».

Procesul ei este, în realitate, foarte simplu (dar nu ușor). Utilizează farfurii biscuite, adică cele care au trecut deja printr-o primă ardere și au o structură solidă, dar poroasă. Acest lucru îi permite să le picteze cu oxizi coloranți ca și cum ar fi acuarele. Apoi le glazurează, pentru a fixa desenul și a-l proteja, și le arde. «Nu pictez pe o farfurie finisată pe care o poți cumpăra din orice magazin, nu s-ar prinde și s-ar scurge. Pictez sub glazură, așa cum sunt făcute și plăcile ceramice, adică prin metoda tradițională», subliniază ea.

Așadar, dacă exista cineva potrivit pentru a dezvolta această colaborare cu Loewe Perfumes, poate că aceea era Nuria Blanco. Brandul este implicat de câțiva ani în relansarea colecției sale Un Paseo por Madrid, reînnoind ambalajele, revizuind parfumurile, introducând noi arome și promovându-și imaginea. Aici intervine Nuria Blanco, prin crearea unor plăci de ceramică bazate pe plăcuțele realizate de ceramistul Alfredo Ruiz de Luna, atât de distinctive pentru străzile din centrul Madridului. Acum că dimensiunea sa este mai internațională, marca încearcă să consolideze identificarea sa cu originea prin intermediul parfumurilor din această colecție, ca un ghid al orașului, care reprezintă sau capturează esența unora dintre cele mai iconice locuri din Madrid.

Nuria Blanco a reinterpretat munca lui Ruiz de Luna și a adaptat desenul la stilul său, creând propria propunere pentru fiecare loc emblematic la care face referire fiecare parfum. În unele cazuri, cum ar fi plăcile create pentru parfumurile Mayrit, Doré, Prado sau Casa de Campo, se observă preferința sa pentru elementele botanice și organice, foarte prezente în lucrările sale de artă. În alte piese se văd desene mai naturaliste ale fântânii Cibeles sau ale pieței San Miguel. Artista a încercat să urmeze schema de nouă plăci pe care o au plăcuțele originale, folosind de asemenea fontul Chulapa, creat de Joan Carles Casasín și Pablo Gámez în 2019 pe baza Ferpal Sans de Silvia Fernández Palomar, toate acestea căutând să transpună stilul caracterelor manuale ale plăcilor lui Ruiz de Luna într-un font digital, disponibil pentru utilizare liberă și gratuită.

Studioul Nuriei Blanco se află lângă Madrid Río. Anterior fusese casa ei, dar acum trei ani s-a mutat cu partenerul său și a decis să-l transforme în spațiul său de lucru. «Îmi place enorm să pictez aici, are o lumină foarte frumoasă», asigură ea. Nu încape îndoială că lumina pentru pictură este excelentă, la fel cum nu încape îndoială că slăbiciunea ei sunt plantele, deoarece curtea sa este o mică junglă urbană. Este unul dintre acele partere interioare secrete la care nu te aștepți, cu acces la o curte pe care cineva, înaintea ei, a avut deja buna idee de a-i închide fațada cu sticlă. Când a cumpărat-o, era deja așa, cu o distribuție duplex. Unde înainte era o parte din dormitorul sau salonul ei, acum împachetează creațiile sale sau are cuptoarele.

Modul de lucru al Nuriei Blanco devine din ce în ce mai artizanal. Artista continuă să-și modifice traiectoria într-un mod pe care nu l-ar fi putut anticipa niciodată. «Eu nu mă consider strict ceramistă, deoarece ceramica este pentru mine un suport, așa cum poate fi hârtia sau pânza. Un lucru care m-a frapat foarte mult la început este cum desenul se schimbă de la hârtie la ceramică, devenind un obiect», își amintește ea. «Cu toate acestea, este adevărat că acopăr din ce în ce mai mult din proces. Înainte aveam furnizori care îmi ofereau farfuriile biscuite, dar acum le fac eu însămi, căutând ce tipuri de lut mi se potrivesc mai bine, creând forme mai speciale… Ceramica este infinită. Până devii expert, este foarte dificil. Dacă schimbi lutul, trebuie să schimbi glazurile, să controlezi curbele de ardere… Procesul în ceramică este atât de complex încât acum, când mă apuc de desenat, mă surprind cât de repede am terminat», râde ea.