Educația unui copil este una dintre cele mai provocatoare și frumoase sarcini care există.

Educația unui copil este una dintre cele mai provocatoare și frumoase sarcini care există. O muncă complexă care implică multiple provocări și necesită doze mari de răbdare, dragoste și dăruire, și care nu se concentrează doar pe însoțirea copilului în procesul său de învățare academică, ci și pe formarea de valori și dezvoltarea de atitudini și abilități pentru a putea răspunde provocărilor pe care le va întâmpina de-a lungul vieții. Uneori, familiile fac greșeli în creștere care au un impact direct asupra comportamentului copiilor lor. Diferiți factori le pot provoca, cum ar fi lipsa de experiență, nesiguranțele sau temerile proprii ale părinților, impunerea de așteptări nerealiste sau dificultatea de a găsi echilibrul între fermitate și permisivitate. Aceste greșeli, deși făcute cu cele mai bune intenții, pot genera confuzie la copii și pot afecta dezvoltarea lor emoțională, socială și academică. De asemenea, pot influența negativ comportamentul lor, afectându-le stima de sine, capacitatea de a relaționa cu ceilalți, modul în care fac față adversităților, performanța școlară și modul în care își gestionează și își exprimă emoțiile.

Mai multe informații Ledicia Costas, scriitoare: «Sunt mulți copii care sunt triști și se pare că nu au dreptul să fie triști, prin imperativ social trebuie să fie fericiți»

Supraprotecția este una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le fac familiile și constă în intervenția în viața copilului, împiedicându-l să facă față singur dificultăților. Dorința de a evita frustrarea, suferința și de a îndepărta obstacolele din cale îi determină pe părinți să-și asume responsabilitățile minorului, făcându-l incapabil să și le asume el. Dar un exces de grijă este foarte contraproductiv, deoarece împiedică copilul să dezvolte abilitățile și aptitudinile necesare pentru a putea face față problemelor sale, a învăța din propriile greșeli, a-și dezvolta autonomia și a-și construi propria încredere. Va ajunge să depindă excesiv de adult pentru a acționa și a lua propriile decizii. Și această supraprotecție poate genera o lipsă de încredere în propriile capacități, teamă de eșec, vulnerabilitate și dificultăți în gestionarea adecvată a respingerii.

Ne-stabilirea unor limite clare și coerente în casă este o altă greșeală comună, iar absența normelor afectează profund dezvoltarea emoțională, socială și comportamentală a copilului. Fără aceste linii directoare, nu va ști ce se așteaptă de la el și cum ar trebui să se adapteze și să acționeze în mediul său, ceea ce îi va genera un sentiment de haos intern. Fără reguli consecvente, minorul va avea lipsă de repere pentru a putea înțelege ce comportamente sunt acceptabile, generând multă confuzie și anxietate. Această incertitudine îl va împiedica, de asemenea, să se dezvolte cu autonomie și siguranță în contexte diferite. O absență de structură care va face să perceapă indiferență din partea adulților care îl însoțesc, interpretând-o ca lipsă de interes sau grijă, slăbindu-i încrederea în sine și sentimentul identității.

Unele familii fac greșeala de a crede că ridicarea vocii le oferă autoritate, dar va crea doar conflicte acasă. ridvan_celik (Getty Images)

Fără limite, copilul nu va putea dezvolta abilitățile necesare pentru a identifica și gestiona emoții precum frustrarea, furia sau tristețea, arătând multă iritabilitate și impulsivitate. De asemenea, va arăta dificultăți în stabilirea unor relații sănătoase, înfruntarea consecințelor naturale ale acțiunilor sale și arătarea empatiei față de ceilalți. Un micuț care crește fără limite clare riscă să dezvolte comportamente provocatoare și să arate dificultăți în a înțelege ce este bine și ce este rău.

Unele familii fac greșeala de a crede că ridicarea vocii le oferă autoritate. Utilizarea unui model de comunicare puțin asertiv, bazat pe țipete, amenințări sau reproșuri, va crea doar multe conflicte, neînțelegeri și o atașament nesigur între părinți și copii. Acest stil comunicativ, bazat pe țipete și lipsă de respect, generează teamă, nesiguranță și anxietate la minor, ceea ce afectează grav stima sa de sine. Asociind comunicarea cu experiențe negative, copilul se poate simți incapabil să se exprime și să dezvolte o încredere scăzută în sine. Pe termen lung, acest tip de interacțiune îi îngreunează capacitatea de a gestiona stresul, afectează relațiile și influențează performanța școlară.

Neacordarea atenției emoțiilor copiilor, minimizarea sau ignorarea lor, este o altă dintre cele mai frecvente greșeli de creștere. Această lipsă de recunoaștere poate face ca copilul să se simtă neînțeles și neajutorat, afectându-i capacitatea de a identifica, gestiona și împărtăși sentimentele. O lipsă de validare care provoacă stimă de sine scăzută și dificultăți în stabilirea unor relații sănătoase. Ascultarea activă, validarea fără a judeca, ajutarea micuțului să identifice ceea ce simte și să dezvolte abilități de gestionare a emoțiilor sunt aspecte fundamentale într-o creștere sănătoasă. Aceste acțiuni permit copilului să se simtă înțeles, iubit și sprijinit, întărindu-i încrederea și promovând un mediu afectuos care să-i favorizeze dezvoltarea emoțională și socială.

În orice caz, cei mai buni părinți nu sunt cei care nu fac niciodată greșeli, ci cei care învață din ele și merg mai departe însoțind cu mai multă dragoste și răbdare.