În câteva cuvinte
Austeritatea, promovată ca soluție pentru criza economică, este criticată pentru impactul negativ asupra locurilor de muncă și serviciilor publice. Studiile arată că a subestimat creșterea șomajului și a adâncit recesiunea. Sindicatele cer extinderea măsurilor de relaxare fiscală pentru a sprijini o economie mai puternică.
Propunerea europeană de a suspenda regulile fiscale
Propunerea europeană de a suspenda regulile fiscale pentru a finanța creșterea cheltuielilor de apărare a redeschis dezbaterea privind raționalitatea economică a austerității. Creșterea investițiilor în apărare este justificată acum și ca un instrument puternic pentru stimularea creșterii economiei europene stagnante. Un fel de keynesianism militar.
Reacția sindicatelor europene
Excepția fiscală arbitrară doar pentru cheltuielile de apărare a provocat reacția sindicatelor europene. Confederația Europeană a Sindicatelor (CES) a cerut ca suspendarea limitelor în domeniul apărării să fie extinsă la toate cheltuielile publice pentru a promova o economie mai solidă "cu locuri de muncă de calitate și servicii publice". Eroarea în aplicarea austerității a fost deja recunoscută cu mai mult de un deceniu în urmă de către Fondul Monetar Internațional (FMI), care ceruse reduceri drastice ale cheltuielilor guvernelor europene. Un studiu al Fondului din ianuarie 2013, semnat de economistul șef Olivier Blanchard și Daniel Leigh, a recunoscut că recomandările de consolidare fiscală ale FMI "au subestimat semnificativ creșterea șomajului și scăderea cererii interne". Prognozele oficiale prevedeau că o reducere de un dolar a bugetului public ar însemna o reducere a economiei de 0,5 dolari, când în realitate a fost de 1,5 dolari.
Austeritatea generalizată, care a produs atâtea daune companiilor și lucrătorilor, a fost rețeta impusă în criza financiară trecută, în loc să se corecteze excesele și practicile proaste care au provocat-o. Efectele sale continuă să fie pline de contradicții. Acum, profesoara Clara E. Mattei de la Universitatea din Tulsa (SUA), directoarea Centrului de Economie Heterodoxă, a adus multă lumină asupra rădăcinilor și dimensiunilor reale ale austerității. "Austeritatea", explică Mattei, "servește mai presus de toate pentru a reduce la tăcere protestele publice și grevele lucrătorilor și nu, așa cum se anunță adesea, pentru a îmbunătăți spontan indicatorii unei țări printr-o mai bună disciplină economică".
În cercetarea sa lămuritoare, prezentată în cartea *Ordinea Capitalului* (Capitán Swing), strănepoata lui Gianfranco Mattei, martir al luptei antifasciste italiene, evidențiază modul în care liberalismul britanic și fascismul italian au încurajat medii similare pentru ca austeritatea să prospere. Mattei își începe investigațiile cu evenimentele din Primul Război Mondial (1914-1918) care au declanșat cea mai gravă criză a capitalismului cunoscută până atunci. Concluzionează că austeritatea a fost răspunsul economiștilor la trezirea colectivă și la agitația democratică fără precedent în întreaga Europă, pe fondul inflației în creștere și al vânturilor revoluționare din Rusia, Bavaria și Ungaria. Austeritatea este mai vie ca niciodată. "Astăzi, ca și în anii 1920", amintește Mattei, "câștigătorii austerității rămân o minoritate înstărită, 1% din populație". Sindicatele, pe nedrept defăimate, au pus degetul pe rană, avertizând că Europa nu va putea răspunde provocărilor geopolitice fără un model social solid care să-i asigure stabilitatea internă.
