Cum să intuiești un val de resentimente de o asemenea amploare

Cum să intuiești un val de resentimente de o asemenea amploare, acea reacție transformată în narațiune de trădare de către cei care spun că întruchipează simbolurile virilității dintotdeauna. Apelul la ordinea tradițională este întoarcerea la o lume unde ei aveau mai multă putere și autoritate. Este, de asemenea, într-un anumit mod, un semn al triumfului feminismului, care continuă să provoace schimbări în structura de distribuție a puterii. Dar trăim vremuri de post-adevăr și reacția masculinistă este un alt produs. S-a construit o idee de victimizare masculină cu o bază reală slabă, cum ar fi acea percepție că nu se mai poate spune nimic când, de fapt, experimentăm o expansiune fără precedent a spațiilor de exprimare. Miturile declinului masculin sunt prezentate ca un joc cu sumă zero: dacă noi avansăm, ei regresează; dacă pierdem locuri de muncă din cauza automatizării, vina este a femeilor. Datele sunt manipulate, excepțiile devin regulă și ocupă tribune și reflecții profunde. Se construiește un dușman imaginar recurgând la emoții nostalgice pentru a idealiza un trecut unde bărbații erau puternici și femeile supuse și fericite.

Despre toate acestea se vorbește în „manosferă”, acea rețea de comunități digitale precum Red Pill, incelii (celibatari involuntari), MRA-urile (activiștii pentru drepturile bărbaților) sau Pick-up artists (artiștii seducției), unde mulți bărbați dezvoltă un activism digital care exprimă frustrări și insecurități economice și sociale din perspective misogine și anti-feministe. Reacțiunea a mirosit sângele și și-a pregătit artileria pentru a atrage acești tineri cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani sub umbrela „votului bro” sau „votul colegilor”, un sector înainte inaccesibil în termeni politici, la care republicanii au reușit să ajungă. În ultimele luni de campanie, Trump, reprezentant al acelei masculinități regresive pe care mulți o consideră atractivă, a apărut în mai multe programe conduse de influenceri pentru a se conecta cu un public care nu frecventează mass-media tradițională. El le-a câștigat atenția făcând apel la insecuritățile lor și exploatând acea senzație că își pierd statutul și privilegiile într-o societate din ce în ce mai egalitară.

Rezultatul este, pe de o parte, un bloc coeziv unde factorul de gen în cheie de virilitate tradițională joacă un rol din ce în ce mai fundamental în impactul electoral; pe de altă parte, fragmentare, neînțelegeri și polemici, deși apar și alte repere masculine precum „soft boys” à la Timothée Chalamet, care vorbesc deschis despre emoții sau sănătate mentală. Știm că eșecul educațional masculin are un impact direct asupra deteriorării sănătății fizice și mentale și asupra ratelor mai mari de obezitate, divorțuri, tendință spre izolare socială sau deconectare culturală, și, de asemenea, asupra declinului valorilor legate de justiția socială. Dar ceea ce triumfă este un tip de masculinitate care neagă că bărbații pot fi vulnerabili, nu analizează adevăratele cauze ale schimbărilor sociale și nu oferă soluții realiste la provocările din educație, sănătate mentală sau locuri de muncă pentru ei. Este mai ușor să dai vina pe femei, decât să abordezi probleme de fond cu politici publice și schimbări culturale. Poate că bărbații sensibili ar trebui să înceapă să explice toate acestea cu voce tare și deschis, pentru că nu pierdem doar noi, femeile. Pierde toată lumea.