Artista Nuria Blanco (Madrid, 45 de ani) folosește ceramica drept unul dintre suporturile picturii sale. A o numi ceramistă nu ar fi complet corect, deși aprofundează din ce în ce mai mult tehnica și materialul. Însă ea provine de la Arte Plastice, iar specialitatea sa este desenul, mai ales cel de tip organic și botanic, pe care îl transpune pe diferite formate de piese ceramice utilitare.
Descendente directe ale târgurilor itinerante pentru vânzarea mărfurilor, expoziţiile universale au căutat încă de la începuturile lor să uimească vizitatorii cu inovaţii tehnologice, structuri colosale şi farmecul efemerului. Până la apariţia televiziunii şi a internetului, acestea au fost scena perfectă pentru a prezenta publicului larg produse noi şi, de asemenea, lumi îndepărtate.
Waleed Mohammed (25 de ani) era dispus să riște totul pentru a-și recupera opera, blocată într-o clădire veche din inima Khartoumului, în plin epicentru al războiului din Sudan, care a început în aprilie 2023. În micul său studio lăsase documente cruciale, precum pașaportul, dar și toate lucrările sale, rodul anilor de muncă. Abandonarea lor, povestește Mohammed, nu era o opțiune pentru el.
«Sunt mexicană, brunetă, am 1,57 m înălțime, cântăresc 52 de kilograme și mă numesc Marta Palau. M-am născut în Lérida, Catalonia, Spania. Am ajuns în Mexic la vârsta de 6 ani». Această artistă, al cărei autoportret îl putem vedea la Muzeul Tàpies, este fiica unui medic care a lucrat într-un spital militar al Republicii și care a trebuit să se exileze în Mexic, ca mulți alți catalani.
Artistul Oriol Vilanova, născut în Manresa și rezident la Bruxelles, va fi reprezentantul Spaniei la următoarea Bienală de la Veneția. Acesta va prezenta proiectul „Los restos” (Rămășițele), curatoriat de Carles Guerra. „«Vilanova întruchipează prin practica sa artistică o fervoare de colecționar care, judecând după referințele din trecut, pare obsedată să înghesuie întreaga lume într-un muzeu. Din fericire, lumea este de necuprins, iar munca sa transformă eșecul într-un remediu căruia îi sunt suficiente rămășițele.
Respectând linia de confidențialitate pe care a adoptat-o în ultimii ani, marți, 1 aprilie, s-a aflat că actrița Jennifer Lawrence (Kentucky, 34 de ani) a devenit mamă pentru a doua oară, alături de soțul ei, Cooke Maroney (Vermont, 40 de ani). Totul a fost atât de secret încât, deocamdată, nu se cunosc nici sexul, nici data nașterii micuțului. Se știe însă că s-a născut, deoarece câștigătoarea Oscarului pentru cea mai bună actriță a fost văzută plimbându-se prin New York cu bebelușul.
Muzeul Prado a prezentat la sfârșitul lunii februarie restaurarea tabloului Regina Isabela de Bourbon, călare: este momentul să explorăm visele și minciunile autorului său, Diego Velázquez (1599-1660). Spre sfârșitul vieții, geniul aspira să devină cavaler al Ordinului Santiago: singura modalitate de a-și continua incredibila ascensiune la curtea lui Filip al IV-lea.
De undeva dintr-un colț al cartierului Trastevere din Roma, nu este greu să ni-l imaginăm pe Rafael Alberti exersând versuri prin care să-i aducă un omagiu prietenului său, pictorul José Caballero din Huelva (Huelva, 1915 – Madrid, 1991). Galerista Juana Mordó i le solicitase pentru a deschide catalogul primei expoziții individuale a lui Caballero în spațiul său expozițional din Madrid: „Un andaluz febril și vagabond prin spațiile pierdute”, spunea despre el poetul în 1970, într-un octombrie cu frunze împrăștiate pe via Garibaldi.
Pe 8 ianuarie 1982, la vârsta de 49 de ani, sculptorița columbiană Feliza Bursztyn a murit la Paris. Câteva zile mai târziu, într-un articol publicat în Джерело новини, García Márquez a scris că a murit de tristețe. Juan Gabriel Vásquez a citit atunci și acum adună povestea în Numele Felizei (Alfaguara).
Ediția tipărită a Джерело новини de sâmbăta trecută a conținut una dintre acele coincidențe fatale care apar doar atunci când toate controalele eșuează. Pariul ziarului pe artista Ana Fernández Villaverde, cunoscută sub numele de La Bien Querida și care lansează un album în aprilie, a eșuat din cauza repetiției. În acea zi, au fost publicate două interviuri cu ea, pe ultima pagină a ziarului tipărit și în revista S Moda, care a fost livrată împreună cu exemplarul. Coincidența este o excepție și de aceea voi explica din oficiu ce s-a întâmplat.