Lupta familiilor vegane pentru meniuri alternative în școlile din Spania

În februarie, fiul de cinci ani al Graciei Osuna a început să-și aducă recipientul propriu la cantina școlii. În timpul vacanței de Crăciun din 2023, băiatul a decis că nu mai vrea să mănânce animale după ce a văzut un porc tranșat într-o măcelărie dintr-un supermarket. Prin urmare, mama sa a contactat Asociația Părinților Elevilor din centrul public situat în Palma (Mallorca), care gestionează serviciul de alimentație, solicitând un meniu școlar vegan. "Pentru că nu am primit o soluție, în iunie am trimis un burofax", povestește ea. A prezentat un raport întocmit de un psiholog în care se evalua impactul forțării unei diete. În centru nu a fost obligat să mănânce carne din farfurie și era avertizat când aceasta se afla acolo, dar nu i se oferea altă mâncare. Abia pe 24 ianuarie, un an mai târziu, a primit două alternative: să separe produsele de origine animală de restul alimentelor sau să-și aducă propria mâncare.

Osuna a ales a doua variantă. Ea își justifică decizia prin faptul că nu este întotdeauna posibil să se separe carnea în meniul școlar, de exemplu, când se servește lasagna sau orez cu pește. "Veganismul este mai mult decât o dietă, este o convingere etică. Pentru fiul meu, porcul este același lucru cu un câine", explică ea. Situația ei îndeamnă multe familii vegane să-și ridice vocea și redeschide dezbaterea dacă ar trebui incluse obligatoriu opțiuni de alimentație din motive etice în serviciile publice.

În februarie, guvernul Insulelor Baleare a creat un grup de lucru pentru îmbunătățirea meniurilor elevilor, din care fac parte ministerele educației, agriculturii și sănătății, precum și Colegiul Dieteticienilor-Nutriționiști din comunitatea autonomă. Această organizație susține o alternativă vegană. Ea afirmă că aceasta nu prezintă nicio problemă de nutriție sau dietă pentru utilizatorii cantinei școlare și nu ar trebui să ducă la creșterea prețului serviciului sau la interferențe în gestionarea acestuia.

La nivel federal, nu există reguli privind cantinele școlare, regulile depind de comunități, iar decizia rămâne, în multe cazuri, la latitudinea școlilor în sine și a celor responsabili de coordonarea acestui serviciu: conducerea centrului, asociațiile de părinți ai elevilor sau companiile de catering, dacă nu au propria bucătărie.

"Includerea de meniuri speciale din motive etice și religioase este un aspect nou al noului Decret Regal privind cantinele școlare, care este procesat de Ministerul Drepturilor Sociale, Consumului și Agendei pentru 2030, ceea ce este foarte important și reprezintă un mare pas înainte, deoarece pentru prima dată într-un text normativ de nivel național se ia în considerare această posibilitate, așa cum a fost deja evaluat în Legea privind siguranța alimentelor și nutriția din 2011 din motive de sănătate pentru persoanele cu alergii și intoleranțe", explică surse din acest minister, precizând că încă nu există o dată planificată pentru publicarea acestuia.

Nicio comunitate nu cere în mod obligatoriu și general introducerea unei opțiuni vegane în centrele de învățământ, deși în 2021 Consiliul Municipal din Madrid a aprobat includerea unui meniu 100% vegetal doar în grădinițele de la zero la trei ani, care depind de gestionarea sa, conform informațiilor Platformei pentru Educație Durabilă, Vegană și Ecologică (ESVECO). Asociația Familiilor Unite pentru un Meniu Școlar Vegan (FEUMVE) explică faptul că Agenția de Sănătate Publică din Catalonia susține propunerea către școli de alternative care să corespundă principiilor lor etice.

Președinta acestei organizații, Noelia Estraviz, locuitoare din Errenteria (Guipúzcoa), a primit în urmă cu 14 zile un rezultat nefavorabil după contestarea unui proces judiciar pe care l-a început în 2023 împotriva vechii școli a fiicelor sale. Ea afirmă că a fost obligată să-și transfere fetele într-un alt centru acum doi ani. În casa lor, toți sunt vegani de când fiica ei cea mare a decis să devină vegană la doar patru ani, când i s-a explicat în clasă originea produselor pe care le mânca. Acum are 14 ani, iar sora ei 10.

Estraviz a cerut în 2014 centrului de învățământ concesionat un meniu 100% vegetal: "Fiicele mele aveau dreptul la acest lucru după un vot în rândul părinților". Dar nu l-au aplicat în mod corespunzător, în opinia ei. "De exemplu, într-una din zilele în care pentru toți elevii era supă cremă de praz și pui, lor le-au dat doar supă cremă ca prim fel și praz și cartofi ca al doilea", povestește ea. Ea explică că a raportat situația ei pe rețelele de socializare și a reușit să li se permită să-și aducă propria mâncare, "deși în anul următor nu au mai luat în considerare această opțiune". Societatea Vegană a invitat-o să-și prezinte cazul în parlamentul danez în timpul unui summit privind drepturile omului ale veganilor. "Cantinele școlare sunt un serviciu integrat în dezvoltarea educațională", reamintește avocata ei, Lola García.

În aceeași autonomie, Izaskun Unibaso, 41 de ani, nu are un meniu vegan pentru fiica ei la școală. Ea locuiește într-un mic municipiu din provincia Bizkaia, pe care preferă să nu-l dezvăluie pentru a proteja fetița, care are opt ani. Ea locuiește cu ea și cu partenerul ei într-o casă cu grădină și livadă. Au trei pisici și un porc, salvat după ce a fost abandonat.

Fetița nu poate aduce la cantină un recipient cu mâncarea ei și "dacă pediatrul nu confirmă că fetița are alergie la proteinele animale, nu i se va oferi un meniu 100% vegetal". În fiecare an, ea ridică această problemă în centru, pentru a permite, cel puțin, minorei să stea cu mâncarea ei două zile pe săptămână, pentru a îmbunătăți echilibrul dintre muncă și viața personală.

"A trebuit să-mi dau demisia de la locul de muncă de vânzătoare într-un magazin, pentru că fiica mea nu poate merge la cantină și îmi era imposibil să o iau în fiecare zi la prânz", povestește ea. În Țara Bascilor nu există obligația de a oferi un meniu 100% vegetal, dar există un meniu fără carne de porc și un meniu ovo-lacto-vegetarian. "I-am propus fetiței să încerce ultima variantă, dar a refuzat. O creștem în deplină libertate, ea decide ce mănâncă. Rudele mele nu sunt vegane", explică Unibaso.

Academia Americană de Nutriție și Dietetică, o organizație de referință, afirmă că o alimentație vegetariană și vegană, planificată corect, este completă din punct de vedere nutrițional în toate etapele ciclului de viață. În Spania, această opțiune este mai rar luată în considerare în ghidurile de sănătate și nutriție elaborate de autoritățile competente.

Anei Opaso, locuitoare din Madrid de 45 de ani, a trebuit în februarie să-și transfere copilul de 10 luni de la grădiniță, deoarece cea care îi corespundea, privată, dar aparținând statului, situată la locul ei de muncă și subvenționată pentru angajați, deoarece soțul ei și ea sunt funcționari publici, nu-i oferea acest serviciu. Ea povestește că, atunci când și-a dus fiul de patru ani la acest centru, i s-a permis să-și aducă un recipient pentru a completa meniul, atunci când acesta conținea produse cu proteine animale, după ce a solicitat o adeverință de la medicul său pediatru care să confirme că copilul are o alimentație sănătoasă.

Fiul Anei Opaso mănâncă unul dintre preparatele sale vegane, pe 13 februarie în Verín (Ourense).

Brays Lorenzo

Ea credea că se va întâmpla același lucru și cu fetița ei, dar, potrivit spuselor sale, nu mai iau în considerare această variantă din motive logistice, deoarece au nevoie de un frigider exclusiv pentru a introduce această mâncare și pentru ca aceasta să nu contamineze restul produselor. "A trebuit să-mi iau concediu de îngrijire a copilului pentru a sta cu fiica mea acasă, am continuat să plătesc cotizațiile, pentru a-i păstra locul, în cazul în care se schimbă ceva, până când a trebuit să plecăm", povestește ea.

Opaso insistă asupra faptului că li s-au oferit doar două variante: să vină la grădiniță la prânz pentru a o hrăni în afara incintei sau să angajeze o companie privată de catering. "Am căutat companii, dar niciuna nu avea rentabilitate să se deplaseze cu o furgonetă frigorifică pentru a pregăti piure de dovlecei", explică ea.

Ea și-ar dori să primească aceeași înțelegere pe care a primit-o Gerardo Arias, un ecuadorian de 37 de ani, care a locuit zece ani în Ucraina și care este acum refugiat de război în Puerto de Sagunto (Valencia). Când a ajuns în Spania, a anunțat la școala publică că copiii săi sunt vegani și, deși nu luaseră în considerare această variantă, un nutriționist a elaborat un meniu special pentru ei și le-a luat în considerare evaluările.

Copiii Rebecăi Bande, nutriționistă din Ourense de 42 de ani și președintă a ESVECO, au, de asemenea, o opțiune vegană în școala lor rurală cu bucătărie proprie: "Agenția Spaniolă pentru Siguranța Alimentară și Nutriție afirmă că o treime din meniurile servite în centrele de învățământ nu sunt controlate de specialiști cu o educație acreditată în domeniul nutriției umane și dieteticii. Aceasta este problema, nu posibilitatea de a avea un meniu 100% vegetal".

Ea consideră că lupta pentru obținerea lor provoacă epuizare emoțională familiilor, deoarece acestea suportă prea multe consecințe în viața lor personală: "Mamele care, de obicei, demisionează de la locul de muncă, deoarece copiii nu pot merge la cantină, ceea ce, din nou, duce la o deteriorare a situației femeilor".