În câteva cuvinte
Articolul analizează dacă popularitatea friteuzelor cu aer promovează o cultură a dietelor restrictive sau dacă sunt doar un instrument util pentru gătit sănătos și economic. Se discută despre impactul marketingului asupra acestor produse și despre riscul ca obsesia pentru gătitul cu mai puțin ulei să ducă la tulburări de alimentație. Autorul, Răzvan Mihai, evidențiază necesitatea unei abordări echilibrate, subliniind că utilizarea airfryer-ului poate fi benefică dacă nu este asociată cu o mentalitate obsesivă legată de calorii și greutate.
Mișcarea socială a culturii dietelor
Mișcarea socială a culturii dietelor închide credința că trupurile slabe sunt sănătoase și dezirabile. Conform celui de-al VII-lea Studiu de Sănătate și Viață al Aegon, 27% dintre spanioli au urmat un tip de dietă, iar rezultatele arată cum dietele sunt mai frecvente în rândul femeilor (31,1% față de 22,7% dintre bărbați).
"Există o piață care se hrănește cu insecuritatea femeilor și care, prin urmare, ne vrea mereu nemulțumite de corpul nostru. Cultura dietelor este, mai presus de toate, un comportament care ne determină modul de a fi în lume: nemulțumite, nesigure și în competiție unele cu altele", explica Cristina Hernández Martín, directoarea Institutului Femeilor, la Ministerul Sănătății, la prezentarea studiului Femei tinere și tulburări de comportament alimentar. Impactul rolurilor și stereotipurilor de gen, care abordează insatisfacția corporală și stima de sine scăzută pe care o dezvoltă tinerele din cauza presiunii continue asupra corpurilor lor.
Airfryer-ele și Cultura Dietelor
Activista americană Virginia Sole-Smith luptă pentru a demonta cultura dietelor și gordofobia, iar în Substack-ul său a ridicat la începutul lunii februarie o întrebare controversată: "Sunt `airfryer`-ele parte a culturii dietelor?".
"Am obiecții filozofice când vine vorba de friteuze. Numele face parte în mod flagrant din cultura dietelor; producătorii vor să credem că gătim alimentele într-un mod mai sănătos `prăjindu-le` cu aer, în loc de ulei", asigură ea. `Airfryer`-ul nu este altceva decât un cuptor în miniatură. Este adevărat că este un electrocasnic super versatil și că, dacă este folosit cu cap și bun simț, poate ajuta la pierderea în greutate, dar nu ar trebui să fie principala atracție la vânzare și nici să devină o obsesie pentru acele persoane care au nevoie să slăbească", spune Sabina Banzo, autoarea cărții `Am deja airfryer-ul meu, și acum ce?` (Roca Editorial 2025).
"Din păcate, de obicei, electrocasnicul este vândut sub premisa că permite slăbirea, în loc să sublinieze că permite gătitul sănătos. Nu este altceva decât un instrument în plus în bucătărie și dacă faci lucruri sănătoase/cu conținut scăzut de calorii sau nu, depinde de persoana care îl folosește. Cine cumpără `airfryer`-ul pentru a pune `San Jacobos` și crochete congelate, nici nu gătește sănătos, nici nu va avea preparate cu conținut scăzut de calorii, oricât de mult a economisit uleiul din tigaie", adaugă ea.
Un Nume Problematic și Jugul Vinii
Problema constă în faptul că, deși toată lumea este de acord cu Banzo că `airfryer`-ul este un mini-cuptor, numele este cel care face ca faima acestui electrocasnic să fie delicată. "Nu sunt sigură de ce nu le-au putut numi `cuptoare care gătesc rapid`, deși, de fapt, presupun că face parte din cultura dietelor", spune Virginia Sole-Smith.
În textul său, ea amintește că jurnalista Danielle Dreilinger le recomanda cititorilor Substack-ului ei să fugă de `airfryer`-e pentru că sunt o concesie făcută vinei. "Treci peste ele. Este o achiziție care te face să te simți vinovat", spune ea.
Și tocmai vina este cea care invadează cultura dietelor, după cum subliniază psihologul și profesorul universitar María Calado Otero în studiul Femei tinere și tulburări de comportament alimentar. Impactul rolurilor și stereotipurilor de gen.
"Vina la mâncare este învățată și provine dintr-o cultură a dietelor care încarcă mâncarea cu moralitate, ceea ce încurajează trăirea cu frică de a mânca și de a se îngrășa. Aceste mesaje, asumate social, sunt contra naturii, deoarece mâncatul este indispensabil și necesar, dar este și o sursă de plăcere, conexiune și bucurie. Este un act care, în niciun caz, nu ar trebui să fie legat de vină. Cultura dietelor are un mesaj foarte clar: `vei fi mai valoroasă cu cât ești mai slabă`. Sub acest mesaj violent și opresiv, se dezvoltă vina la mâncare, din cauza fricii de a se îngrășa. A simți vină la mâncare este la fel de absurd ca a simți vină la respirație sau la somn. Mâncatul este un act de supraviețuire și este o responsabilitate față de corpul nostru să îl alimentăm cu suficientă hrană pentru buna sa funcționare", avertizează ea.
Pentru că, poate această obsesie de a fugi de alimentele prăjite și de a reduce cantitatea de ulei să încurajeze cultura dietelor și chiar tulburările de comportament alimentar (TCA)?
