Există o discrepanță mare între măreția Facultății de Litere a Universității din Barcelona și reputația precară a viitorilor filologi care studiază acolo.

Sunt clișee pe care majoritatea persoanelor consultate în acest reportaj le menționează la un moment dat: filologia este disprețuită, la institute profesorii de catalană sunt considerați niște provinciali neîndemânatici, iar cariera poartă, ca toate științele umaniste, stigmatul lipsei de oportunități de angajare. Dar realitatea este că filologia catalană este acum o garanție de viitor, mai ales în domeniul învățământului, lipsa de filologi este din ce în ce mai mult o urgență care se va extinde la instituții, mediul academic, profesii precum corectura și, în definitiv, sănătatea limbii și a literaturii dacă nu se iau măsuri.

Lipsa de profesori, în cifre

Una dintre datele cheie ale așteptatei Anchete privind uzurile lingvistice, elaborate de Departamentul de Politică Lingvistică și Idescat, este că aproximativ două milioane de persoane afirmă că doresc să învețe sau să își îmbunătățească nivelul de catalană, jumătate dintre care sunt născute în străinătate. Dar această dorință nu este susținută de administrație, care nu oferă suficiente locuri pentru a învăța limba: în ultimul trimestru al anului trecut, 8.000 de persoane au rămas pe lista de așteptare, potrivit datelor avansate de acest ziar, dublu față de acum doi ani. Mai mult de jumătate sunt persoane care doresc să urmeze nivelul A1 de catalană, cel mai de bază, care permite persoanelor nou-venite să aibă primul contact cu limba și să efectueze unele proceduri birocratice.

Generalitat este conștientă, de ceva timp, de această lipsă de locuri. Chiar acum o lună, consilierul Francesc Xavier Vila a anunțat o injecție de 8,8 milioane de euro pentru a crea aproximativ 30.000 de locuri noi. În ciuda spectaculozității cifrelor, măsura trezește multe dubii pe care consilieria nu le-a rezolvat și nici nu vrea să le detalieze încă: cum vor fi repartizate pe niveluri de calificare, câte locuri vor fi create cu adevărat de Consorțiul pentru Normalizarea Lingvistică (s-a făcut un acord pentru ca sindicatele și entitățile să ofere și ele) și, mai ales, câți profesori vor fi necesari și dacă există suficienți profesori de catalană cu calificare în Filologie Catalană pentru a acoperi această cerere.

Dacă luăm lumea educațională ca referință, răspunsul este nu. În ultimii ani, sindicatele nu au încetat să avertizeze cu privire la problemele legate de găsirea profesorilor. Zeci de locuri au rămas vacante și elevii nu au făcut ore. Pentru a remedia acest lucru, Departamentul Educației a aprobat măsuri excepționale: a permite cadrelor didactice actuale să își extindă în mod voluntar programul de lucru sau să relaxeze cerințele de acces la bursa de suplinitori pentru a permite licențiaților în alte domenii, și cu nivelul C2 de catalană, să predea limba în ESO. Conform datelor Departamentului, din cei 3.254 de cadre didactice din bursa de suplinitori care pot preda catalană, doar 1.916 sunt filologi.

Soluția a generat nemulțumire în rândul filologilor și situații stranii în institute, cu profesori cu lipsuri în cunoștințe, mai ales, de literatură. “Toată lumea are în minte ce înseamnă un profesor într-un anumit moment al vieții tale pentru a urma o carieră sau alta; avem nevoie de profesori buni pentru a crea vocații”, spune Maite Puigdevall, sociolingvistă la UOC. “Rezolvăm o problemă, dar creăm altele care pot fi letale pentru limbă. De fapt, există mulți profesori care nu vor ore de bacalaureat din cauza complexității, deoarece nu se văd suficient de pregătiți să predea conținuturile”, explică Miquel Àngel Pradilla, directorul Departamentului de Filologie Catalană de la URV.

Ca și predarea, specialități care înainte depindeau de filologie, precum corectura, editarea sau traducerea, se pot studia deja în postuniversitare și masterate. Industriile lingvistice au înlocuitori tehnologici în sarcini precum traducerea automată, subtitrarea sau recunoașterea vocii. Și de terapiile care au legătură cu tulburările de vorbire se ocupă din ce în ce mai mult psihologia și medicina. Problema, așadar, este circulară: lipsesc filologi, dar măsurile paliative îi fac din ce în ce mai dispensabili.

Că filologia este în pericol, din mediul academic, se avertizează de ceva timp: în 2010, Universitatea din Girona a publicat un raport conform căruia în următorul deceniu se vor pensiona peste 500 de profesori și nu va exista suficientă înlocuire. Din partea instituțiilor nu s-a făcut nimic, iar acum calculele Coordonatorului de Studii Universitare de Filologie Catalană estimează că între 1.500 și 2.000 de locuri vor rămâne goale în următorii doi ani. “Ne-au numit gremialisti, dar nu ceream mai mulți profesori universitari, avertizam asupra unei probleme care acum este o urgență”, explică Puigdevall.

Elvira Riera, filolog membru al grupului de cercetare în teoria politică de la UPF, adaugă context: “În a doua jumătate a anilor optzeci, țara se transforma, se tocmai se recuperase autoguvernarea în Catalonia. Acest lucru a generat multe vocații pentru filologie: recuperarea limbii era recuperarea libertății”. Odată cu normalizarea, această relație ideologică cu studiile limbii a dispărut treptat, înscrierile la filologie au început să scadă și acum acea generație nu are înlocuitori. Urmând urma statisticilor Universității din Barcelona, cel mai mare campus catalan, declinul a început acum aproximativ 15 ani, iar la motivele menționate de Riera se adaugă altele precum criza economică, creșterea exorbitantă a prețului taxelor universitare, diversificarea carierelor și o criză sistemică a științelor umaniste. Există o resemnare împărtășită între specialiștii care trăiesc acum un prezent pe care au știut să-l prevadă: “Singurul lucru care s-a făcut bine a fost menținerea deschisă a facultăților din țară, în ciuda faptului că nu aveau suficienți studenți”, afirmă Puigdevall, “într-o altă țară precum Anglia ar fi fost închise”.

Studenți la Facultatea de Filologie și Comunicare de la UBGianluca Battista

Privire spre universități

Conform datelor furnizate de universitățile care predau Filologie în Catalonia (UB, UAB, UdG, UdL, URV și UOC), în acest curs au început cariera 354 de studenți, dintre care doar 130 au solicitat-o ca primă opțiune. Aspectul pozitiv este că cifra a crescut foarte moderat în ultimii ani — în 2019 au accesat-o 280 —, mai ales datorită UOC, care are numere mult mai mari decât restul, cu 190 de înscriși în acest curs.

Dacă ne uităm la datele absolvenților, din acești 280 de studenți care au început studiile în 2019, patru ani mai târziu doar 105 au absolvit: în jur de două treimi dintre studenți abandonează studiile, o tendință care se menține în alte promoții ale carierei. Aleix Giménez, Alba Aranda și Pol Pinyol sunt trei studenți din anul al treilea de Filologie Catalană de la Universitatea din Barcelona care au văzut cum, pe măsură ce avansau în curs, sălile de clasă deveneau din ce în ce mai goale. “Este o carieră densă, trebuie să-ți asumi că, ori te îndrăgostești de limbă, ori nu o vei termina”, asigură Giménez. “Există discipline grele, făcute pentru a filtra cine merită și cine nu”, adaugă Aranda. Pinyol a intrat în carieră cu gândul de a fi profesor și a avut o oarecare dezamăgire. “Nu este ceea ce credeam la început și există discipline foarte teoretice care nu-mi vor folosi la nimic”. Studenții se plâng și de rigiditatea planului de studii, deoarece până în anul al patrulea nu vor putea alege opționale și să traseze un itinerar.

Giménez și Pinyol au clar că, în viitor, vor să fie profesori, o ieșire cu multă angajabilitate, dar nu lipsită de obstacole. “Trebuie să facem masterul de profesorat, dar acolo intri pe notă. Iar la filologie, ori te dedici pe deplin carierei, ori nu scoți mai mult de un șase”. Studenții regretă că, cu cererea de absolvenți, se pun atâtea dificultăți. “În acest ritm nu vor exista niciodată suficienți profesori de catalană. Aceasta este o carieră de rezistență și până la urmă nu te bucuri de ea”, deplânge Giménez.

Academia avertizează de ceva timp că generația care a absolvit în anii optzeci nu are o înlocuire suficientă

Ca absolvenții de filologie să aibă acces prioritar la masteratele de profesorat este o cerere obișnuită care nu a fost ascultată niciodată, precum și reînnoirea planurilor de studii, pe care mulți le consideră anchilozate. Pradilla crede că ar trebui încorporate cunoștințe pentru predarea catalanei ca a doua limbă. Teresa Iribarren, profesoară la UOC și președintă a Coordonatorului, este de acord: “Există un anumit conservatorism disciplinar în predarea literaturii, trebuie apropiată de interesele tinerilor: dacă ai studenți cu origini diverse, înseamnă că trebuie să înveți să predai cu strategii diferite”.

De asemenea, Júlia Ojeda, profesoară de catalană la gradul de Educație de la UAB, afirmă că “la intrarea în noul secol, cu senzația că catalana trăiește un moment bun, filologia stagnează; în timp ce restul studiilor se actualizează și modernizează, catalana rămâne pe margine”, și adaugă că ar trebui oferite specializări pentru acei studenți care vor să fie profesori sau să se dedice lumii editoriale. Jordi Marrugat, profesor la UB, crede că ar trebui să scadă disciplinele metodologice, “un sertar în care fiecare profesor umple cum vrea”, și să crească cele de literatură contemporană. Anna Gavarró, directoarea Departamentului de Filologie Catalană de la UAB, este mai prudentă: admite că “poate că sunt lucruri care pot fi schimbate”, dar crede că “nu se pot reînnoi planurile de studii continuu fără a avea o perspectivă largă a situației”.

La momentul efectuării de schimbări din interiorul universității, una dintre piedici este birocratică. În Catalonia, universitățile trebuie să-și evalueze planurile de studii de către Agenția de Calitate a Sistemului Universitar (AQU), un proces lung și anevoios, care ar trebui reluat dacă ar fi reînnoite. Astfel, discipline atât de ambigue și puțin seducătoare precum “Terminologie și metodologii” se mențin an de an.

Studenți la Facultatea de Filologie și Comunicare de la UBGianluca Battista

Ce se poate face?

Consensul este că este târziu pentru a rezolva o problemă la scară largă, dar se pare că administrația începe să se grăbească. În primăvara anului trecut (care este momentul în care se fac înscrierile la universități), Secretariatul de Politică Lingvistică, acum Departament, a lansat prima campanie de promovare, Tria filologia catalana, și în curând va fi anunțată o nouă ediție, în principiu mai ambițioasă, nu se știe dacă însoțită de mai multe măsuri cu Pactul Național pentru Limbă. Gavarró și Pradilla consideră că cu campania de anul trecut nu a fost suficient: “Dacă vedem că există o problemă importantă, soluțiile trebuie să fie și ele la înălțime și administrația trebuie să o abordeze cu multă fermitate”, spune el. În aceste zile, universitățile participă la proiectarea noii promovări.

Conform lui Iribarren, pe lângă convingerea studenților de bacalaureat să se înscrie la filologie, o soluție pe termen scurt, trebuie formulate propuneri pe termen lung în educația obligatorie: “Promovarea studiilor de filologie cu patru zile înainte de selectivitate este prea târziu; trebuie mers la rădăcină, acționat din primar și consolidat catalana prin biblioteci, extrașcolare… ca catalana să fie o limbă trăită și nu învățată forțând planuri didactice, care ar trebui, de asemenea, revizuite și adaptate la fiecare context. Trebuie respectate drepturile lingvistice”. Universitățile se pun pe treabă, dar institutele nu se arată receptive: anul trecut, UAB s-a oferit să explice titlul de Filologie Catalană și ieșirile sale profesionale în diverse centre, dar niciunul nu a acceptat. “Nu are sens dezinteresul dacă cariera are un indice de angajabilitate atât de mare”, conchide Iribarren.

Experții și însuși consilierul Vila afirmă că trebuie deschisă cariera tinerilor care nu au catalana ca primă limbă, deși acest lucru nu este întotdeauna ușor. Cei trei studenți de la UB intervievați formează un creuzet de profiluri variat care nu reflectă pluralitatea tuturor sălilor de clasă: Aranda vine din Cerdanya, dintr-un mediu catalanofon și asigură că a decis să studieze filologie pentru “a îmbunătăți și a îngriji limba”. Pinyol, din Viladecans și dintr-un mediu bilingv, vrea să fie profesor. Giménez, din Badalona și familie spaniolofonă, a ales cariera din interesul pe care i-l trezea limba: “Catalana face parte din cultura noastră și trebuie conservată și îngrijită”.

Experții cer campanii pe termen lung: “Promovarea studiilor înainte de selectivitate este prea târziu”

Tranziția este departe, politizarea Procesului, surprinzător, nu a avut efecte prea vizibile asupra interesului pentru studiile lingvistice, iar societatea este diversă. Acest lucru face ca majoritatea experților să considere că, printre argumentele cele mai pragmatice și cele mai emoționale, în campaniile de seducție funcționează mai bine primele. Se repetă că toți cei care studiază filologie vor avea de lucru, dar și că trebuie să fie prestigios meseria: “Am considerat de la sine înțeles că profesioniștii lucrează din angajament față de țară, dar prestigiul nu este doar un lucru simbolic, este nevoie de o retribuție economică; meseriile legate de limbă sunt prost plătite, chiar și de către instituții”, spune Iribarren, care cere și mai mult buget pentru CPNL. Gemma Brunat, președintă a Asociației Profesionale a Traducătorilor și Interpreților din Catalonia (APTIC), regretă că printre corectori există o senzație de cerere mare, dar că acest lucru nu se traduce în remunerații mai bune. Conform AQU, salariul mediu al unui filolog care lucrează cu normă întreagă se situează între 1.800 și 1.900 de euro lunar brut.

Puigdevall crede că, atunci când vorbim de retribuție, “profesiile limbii sunt devalorizate din cauza ideologiilor esențialiste: dacă ești nativ, se pare că nu trebuie să te străduiești prea mult”. De asemenea, că trebuie conectată catalana cu provocările digitalizării societății noastre: “Există o explozie a tehnologiilor limbii. În Catalonia nu ne merge rău, dar vor fi necesari profesioniști în echipe interdisciplinare”. Atât Puigdevall, cât și Riera concluzionează că trebuie transferat studenților legătura dintre cunoașterea unei limbi și noțiunea de justiție și comunitate: “Există o întreagă lume asociată cu lingvistica care este utilă în societăți plurale”, spune Riera. Puigdevall afirmă că “cunoașterea unei limbi sau nu poate însemna accesul la condiții materiale și la o comunitate; la un mod de a trăi și de a relaționa: tinerii noștri au dreptul la asta; trebuie să evităm să trăim în societăți segregate”.

Doar o mare poartă arcuită separă viitorii filologi de la UB de piața Universității. Traversând strada, baruri și magazine care nu sunt gândite pentru buzunarele lor și blocuri de locuințe fără vecini fac evidente efectele globalizării și legea celui mai puternic în centrul orașului. Sunt într-un fel sau altul aceleași amenințări pe care le suferă limba și literatura catalană. Depinde de a face față acestui fapt ca generațiile viitoare să meargă pe aceste aceleași străzi simțindu-se parte din toate poveștile care le-au inspirat.