Nu contează doar cât mănânci, ci și când o faci. Este ceea ce au început să spună rețelele sociale de ceva timp și încep să confirme unele studii științifice. Ideea se cristalizează într-o nouă abordare dietetică: postul intermitent. În comunitatea științifică există o anumită controversă și poziții contradictorii cu privire la această nouă dietă. Informațiile existente sunt interesante, dar insuficiente. Un studiu, publicat luni în Annals of Internal Medicine, a adăugat ceva nou, demonstrând că această metodă este moderat mai eficientă decât restricția calorică tradițională pentru pierderea în greutate.

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității din Colorado au repartizat aleatoriu 165 de adulți supraponderali sau obezi fie la un post intermitent 4:3, fie la restricție calorică timp de 12 luni, pentru a compara pierderea în greutate între cele două intervenții. Postul presupunea o restricție energetică de 80% timp de trei zile neconsecutive pe săptămână. În celelalte patru zile, participanții mâncau liber, deși au fost încurajați să aleagă alimente sănătoase. Participanților din grupul cu dietă clasică li s-a stabilit un obiectiv caloric zilnic conceput pentru a produce un deficit energetic de 34,3%. Astfel, la sfârșitul săptămânii, toți ar fi trebuit să consume aceleași calorii, deci ar fi trebuit să slăbească la fel.

Mai multe informații: Crononutriția: „Când mănânci este la fel de important ca ce mănânci”

Dar nu a fost așa. După 12 luni, participanții din grupul de post intermitent au înregistrat o reducere de 7,6% a greutății corporale. Grupul cu restricție calorică a raportat o pierdere medie de 5%. Diferența este „modestă”, dar evidentă, și este subliniată de alte date. Participanții din grupul de post au obținut, de asemenea, indicatori cardiometabolici mai favorabili, inclusiv tensiunea arterială, nivelul colesterolului total și nivelul glicemiei pe nemâncate.

„Ipoteza noastră este că strategia 4:3 a fost mai ușor de respectat deoarece implica numărarea caloriilor și restricționarea lor doar trei zile pe săptămână, în timp ce în cazul dietei trebuiau să numere caloriile și să le restricționeze în fiecare zi”, explică Victoria Catenacci, endocrinolog și autoarea principală a studiului, într-un schimb de mesaje. „Numărarea caloriilor poate fi o povară cognitivă și faptul că trebuie să o faci doar trei zile pe săptămână ar fi putut facilita respectarea dietei pe termen lung”.

„Aceasta nu este o proprietate magică a abordării 4:3 în sine, ci se datorează faptului că au reușit un deficit caloric mai mare”, opinează Adam Collins, profesor de Nutriție la Universitatea din Surrey, în declarații pentru portalul științific Science Media Center (SMC). Teoretic, toți au ingerat aceleași calorii, dar expertul subliniază că există indicii care sugerează contrariul, atât prin ceea ce s-a măsurat, cât și prin ceea ce nu s-a măsurat. „Celor cărora li s-a atribuit dieta 4:3 li s-a cerut să își înregistreze aportul doar în zilele de post, dar știm că unele persoane tind să mănânce mai puțin și în zilele fără post, chiar dacă nu în mod conștient. Prin urmare, măsurarea aportului doar în zilele de post poate subestima aportul real”, opinează el. În schimb, aderența la o restricție calorică continuă (adică zilnică) poate fi variabilă. Este mai ușor să te înșeli când măsori caloriile ingerate decât atunci când faci post, unde nu există posibilitatea de înșelăciune.

În ultimele luni, au fost publicate mai multe studii care au comparat alte paradigme de post intermitent cu dietele tradiționale, fără a se observa diferențe mari. „Am fost puțin surprinși să vedem că datele noastre nu coincid cu aceste studii”, mărturisește epidemiologul Danielle Ostendorf, care a participat, de asemenea, la cercetare. „Credem că acest lucru se datorează paradigmei de post intermitent pe care am ales să o studiem. Postul trei zile pe săptămână ar putea fi un fel de punct optim pentru postul intermitent, în timp ce alte paradigme erau probabil prea rigide și dificil de respectat”.

În ciuda popularității crescânde a postului intermitent, puține studii au comparat rezultatele sale pe termen lung cu cele ale unei restricții calorice la adulții supraponderali sau obezi. Acest studiu, finanțat din fonduri NIH (amenințate), aduce puțină lumină, demonstrând o aderență mai mare, deși trebuie subliniat că nici numărul participanților nu este foarte mare, nici diferența de scădere în greutate nu este foarte amplă, având în vedere că este vorba de o intervenție de 12 luni. „Dar una dintre caracteristicile cele mai interesante ale postului intermitent sunt beneficiile metabolice independente pe care le poate oferi”, nuanțează Collins. Studiile pe modele animale oferă rezultate foarte pozitive, iar unele analize moleculare la oameni arată cum postul favorizează apariția proteinelor cu efecte protectoare împotriva unor boli metabolice sau ale creierului.

Dar, așa cum subliniază autorii în studiul lor, de data aceasta s-au concentrat pe pierderea în greutate. Avertizează, de asemenea, că aceste rezultate pot oferi indicii, dar nu sunt extrapolabile la întreaga populație, deoarece „pot varia în funcție de sex, vârstă, origine etnică, starea bolii sau tulburările sau comportamentele alimentare subiacente”. Postul intermitent, în general, poate fi potrivit pentru pierderea în greutate, dar dacă se doresc rezultate concrete, cel mai bine este să se caute soluții personalizate.