«Într-un sat din La Mancha». «In a village of La Mancha». «Dans une bourgade de la Manche». «An einem Orte der Mancha». Și așa în peste o sută patruzeci de limbi în care se poate citi Don Quijote, opera nemuritoare a lui Miguel de Cervantes. Faptul că literatura traversează granițele este munca valoroasă a traducătorilor, aceeași pe care o fac de sute de ani. Datorită lor, personaje precum Alonso Quijano, doctorul Frankenstein și creatura sa, Hamlet, Emma Bovary, Anna Karenina, fratele Guillermo de Baskerville sau Gregor Samsa sunt cunoscute în afara țărilor unde au fost concepute. Fără traducători nu ar exista ceea ce numim «literatură universală», dar uneori pare să se uite că traducătorii sunt și creatori. O traducere nu este niciodată la fel ca alta. Există cuvinte alese sau respinse, respirații unice în punctuație, un ritm, un stil propriu traducătorului sau traducătoarei, care se încorporează celui al autorului operei.

Odată cu dezvoltarea inteligenței artificiale generative, traducătorii își văd munca în pericol și denunță faptul că aceasta este utilizată pentru «antrenarea» programelor de IA fără permisiunea lor, fără respectarea drepturilor de autor și încălcând normele europene privind proprietatea intelectuală.

Mai multe informații: Cultura își retrage decretul de reglementare a IA din cauza lipsei de consens și deschide un dialog cu creatorii.

Palencia găzduiește în zilele de 4 și 5 aprilie a IV-a Întâlnire Profesională a Traducerii Editoriale. O temă importantă în aceste zile este apărarea drepturilor de autor ale traducătorilor în fața utilizărilor ilicite care au loc cu IA generativă de către companii și chiar instituții publice. Întâlnirea este organizată de ACE Traductores, asociație înființată în 1983 pentru protecția și sprijinul sectorului traducerilor, și Centrul Spaniol pentru Drepturi Reprografice (Cedro), al cărui obiectiv este protejarea drepturilor de autor.

«Traducătorul are statut de autor. Nu este autorul unei opere originale, ci al unei opere derivate, dar este la fel de autor la nivel juridic ca și scriitorul», spune Javier Díaz de Olarte, director juridic la Cedro, care va participa la întâlnirea din Palencia. Olarte amintește că cadrul juridic european în materie de proprietate intelectuală se bazează pe directiva europeană din 2001 privind drepturile de autor, care a adaptat aceste drepturi la mediul digital. În 2019 a existat o altă directivă, cea privind drepturile de autor pe piața unică digitală, care a introdus unele modificări, dar baza rămâne cea din 2001 și, în Spania, Legea Proprietății Intelectuale, care recunoaște autorului drepturile exclusive de reproducere, distribuție, comunicare publică și transformare. «Orice utilizare, fie că se dezvoltă în mediul inteligenței artificiale sau în afara acestuia, trebuie să se adapteze acestui cadru juridic general. Asta înseamnă că este necesară autorizația autorului. Și acest lucru nu se respectă. Din câte știm noi, nimeni nu a solicitat autorizație în diferitele proiecte internaționale sau spaniole de IA care sunt în curs de dezvoltare», subliniază Díaz de Olarte.

Printre modificările introduse în 2019 de directiva privind drepturile de autor pe piața unică digitală se număra o limită sau excepție des citată recent, cea a «mineritului de date» (data mining). Această limită permite prelucrarea masivă a operelor pentru a obține rezultate statistice, fie pentru cercetare științifică, fie pentru observarea variabilelor și tendințelor. Dacă este pentru primul scop, titularul drepturilor nu se poate opune; pentru orice alt tip de utilizare, dispune de această posibilitate. Problema este că acest minerit de date este utilizat pentru antrenarea IA fără cunoștința sau autorizația autorilor, inclusiv a traducătorilor. «În anumite medii se spune că mineritul de date și text permite antrenarea sistemelor de IA, dar în opinia mea nu este așa. Trebuie să distingem între mineritul de date și text și antrenarea IA. Mineritul de date nu este conceput pentru a antrena o mașină și cu atât mai puțin pentru a antrena o mașină care ulterior poate produce ceva similar unei creații umane și care poate concura cu o creație umană. Una este cercetarea pură și simplă, iar cealaltă este producția industrială. Există un prejudiciu evident care s-a produs deja și continuă să se producă și astăzi, chiar în acest moment», explică Díaz de Olarte.

Marta Sánchez-Nieves, traducătoare de literatură rusă — de la autori precum Tolstoi, Dostoievski, Gogol și Ahmatova la scriitoare contemporane precum Anna Starobinets — și președintă a ACE Traductores, recunoaște îngrijorarea sectorului față de dezvoltările IA generative. «Cea mai mare îngrijorare este eliminarea locurilor de muncă. Acum câteva luni a existat deja cazul unei cărți publicate în spaniolă tradusă cu IA și a existat o controversă pentru că nici măcar autoarea operei originale nu știa și a fost foarte deranjată. Și autoarea este din SUA; adică, traducători de engleză nu lipsesc, nici pe departe». Cartea este «Café con aroma a calabaza» de Laurie Gilmore, publicată în ianuarie anul acesta de HarperCollins. După opoziția autoarei și agitația din rețelele sociale din partea booktoker-ilor care primiseră primele exemplare ale cărții, editura a decis să angajeze un traducător pentru ediția următoare.

Sánchez-Nieves dezvăluie că traducătorii spanioli primesc tot mai multe propuneri de post-editare a cărților a căror primă traducere suspectează că a fost realizată cu inteligență artificială. «Se oferă editarea unor cărți despre care nu ți se spune dacă sunt traduse de o persoană sau de o inteligență artificială. Când întrebi, uneori îți spun că da, că este făcută de un traducător uman, dar când vezi textul îți este clar că nu». Pe de altă parte, în contractele editoriale se introduc clauze prin care traducătorii se angajează să nu folosească IA în munca lor. «Și ni se pare foarte bine, dar vrem să fie reciproc, și să existe clauze prin care și editurile să se angajeze să nu cedeze traducerea pe care o facem pentru utilizarea IA», revendică Sánchez-Nieves.

Asociația Colegială a Scriitorilor (ACE), din care ACE Traductores este o secțiune autonomă, a publicat la începutul acestui an rezultatele unui sondaj în rândul autorilor spanioli — scriitori, traducători și dramaturgi — despre inteligența artificială. Principalul rezultat a fost că 96,5% dintre creatori au cerut să li se solicite consimțământul în cazul în care operele lor ar urma să fie utilizate pentru antrenarea modelelor de IA generativă. La sondaj au participat și asociații de scriitori din Catalonia, Galicia, Țara Bascilor, Valencia, Extremadura, Aragon, Castilia La Mancha, Navarra, Cantabria, Canare, Asturias și La Rioja, pe lângă Asociația Autorilor Științifico-Tehnici și Academici (ACTA).

«De la ACE și celelalte entități promotoare se apără principiul Autorizare, Remunerare și Transparență (ART), adoptat de European Writers’ Council (o federație de asociații de autori) ca un cadru esențial pentru orice utilizare a operelor protejate», revendicau asociațiile care au impulsionat studiul. Problema este că aceste principii sunt deja încălcate, ceea ce a început să provoace procese precum cel intentat în Franța împotriva Meta, la mijlocul lunii martie, de asociații de editori și autori din cauza utilizării masive și neautorizate a operelor lor pentru antrenarea modelelor de IA generativă.

În Spania, a stârnit critici proiectul Alia, impulsionat de Guvern și dezvoltat de Centrul de Supercalculatoare din Barcelona. Alia este o infrastructură publică de resurse de inteligență artificială, cum ar fi modele de limbaj deschise, inclusiv pentru utilizarea de către terți în scopuri comerciale, și antrenate în limbile cooficiale: catalană, galiciană, bască și valenciană. Alia a fost anunțată chiar de președintele Guvernului, Pedro Sánchez, la sfârșitul lunii ianuarie. «La elaborarea acestor modele de limbaj, din câte știm noi, nu s-a solicitat autorizația niciunuia dintre titularii de drepturi. Și asta din partea sectorului public este deosebit de îngrijorător», declară Díaz de Olarte. Directorul juridic al Cedro semnalează că alte țări, precum Norvegia sau Danemarca, «au adoptat căi mult mai respectuoase față de drepturile de autor» în proiectele lor guvernamentale privind IA și discută cu autori și editori pentru a asigura protecția drepturilor lor de proprietate intelectuală. Cu toate acestea, Ministerul Culturii spaniol a retras în ianuarie procesarea decretului regal privind licențele pentru IA generativă pentru a iniția un proces de dialog cu sectorul cultural, care este deja în curs.

În linii generale, creatorii simt că drepturile lor nu sunt nici respectate, nici protejate. De aici și respingerea pe care tocmai au manifestat-o față de a treia variantă a Codului de Bune Practici al IA de Scop General (GPAI), realizat de UE. Acestei variante i se opun principalele asociații europene de producție audiovizuală, teatrală și muzicală, precum și organizații de jurnaliști, scenariști, actori, fotografi și artiști vizuali, pe lângă Federația Editorilor Europeni, Consiliul European al Scriitorilor și Consiliul European al Asociațiilor Traducătorilor Literari (Ceatl), care grupează 36 de asociații din 28 de țări, reprezentând aproximativ zece mii de traducători literari.

«S-au pus multe speranțe, care apoi s-au dovedit deșarte, în Regulamentul European privind Inteligența Artificială», regretă Díaz de Olarte. «Codul de Bune Practici pornește de acolo. Regulamentul privind Inteligența Artificială seamănă mai mult cu o normă de consum decât cu altceva. Are doar trei referințe minime la drepturile de proprietate intelectuală. Este o normă care intră în vigoare pe părți, cea mai mare parte urmând să intre în august. Și în timp ce orice inițiativă de protecție pentru titularii de drepturi de autor este amânată, operele lor sunt utilizate, existând o situație de neajutorare, care se prelungește în timp».

Carlos Fortea, scriitor, traducător din germană al unor autori precum Stefan Zweig, Thomas Mann, Kafka și Günter Grass, precum și profesor la Facultatea de Traducere și Interpretare a Universității Complutense din Madrid și Premiul Național pentru Traducere în 2023 pentru «Los Effinger. Una saga berlinesa», de Gabriele Tergit, consideră că există două probleme fundamentale: una de natură etică și alta estetică. «Pe de o parte, există incertitudinea și, în unele cazuri, suspiciunea întemeiată și chiar dovada că traducerile publicate sunt utilizate pentru antrenarea inteligenței artificiale fără permisiunea autorilor și fără o reglementare adecvată pentru această utilizare. Adică, asistăm la un act masiv de piraterie intelectuală tolerat de autorități sub pretextul lipsei de reglementare».

«Pe de altă parte, există o problemă de ordin estetic, adică în ceea ce privește traducerea ca creație literară: dacă sectorul editorial consideră că cititorii merită în continuare un produs de înaltă calitate, atunci nu există niciun motiv pentru ca sistemul actual să fie înlocuit cu altul bazat pe IA». Fortea subliniază că trebuie respectate «drepturile cititorilor și, ca să spunem așa, drepturile literaturii». Și explică: «Nu putem merge către produse standardizate, care aplatizează limbajul, lipsite de inovație, deoarece inteligența artificială doar extrage ceea ce deja există, astfel încât întregul potențial de inovație umană este sustras creației și mie asta mi se pare foarte grav. Așa-numita inteligență artificială nu este inteligentă, ci este un super-copiator. La cursurile mele dau un exemplu pentru ca studenții mei să înțeleagă: uneori ezit dacă trebuie să vorbesc despre arhitectura modernă sau despre moderna arhitectură. Dacă eu, care gândesc, ezit, ce va face mașina, care nu gândește?».