Certificatul de naștere ne marchează vârsta

Certificatul de naștere ne marchează vârsta. Cine s-a născut pe 12 ianuarie 1950 are astăzi 75 de ani. Este un lucru atât de evident, cât și incontestabil. Și se știe deja că vârsta este principalul predictor sau factor de risc pentru dezvoltarea a numeroase boli asociate îmbătrânirii, fiind mai ușor să suferi de aceste afecțiuni la 75 de ani decât la 35 de ani. Cu toate acestea, vârsta biologică a organismului nostru este cea care acționează ca predictor final al dezvoltării bolilor. Asta pentru că o persoană poate avea 75 de ani, dar să aibă o genetică extraordinară și să fi dus un stil de viață sănătos de-a lungul vieții, iar vârsta sa biologică să fie cu 10 ani mai mică; și se poate întâmpla și invers, ca o persoană de 60 de ani, din cauza geneticii și a stilului său de viață, să aibă o vârstă biologică de 80 de ani, ceea ce i-ar multiplica riscul de a se îmbolnăvi.

Un studiu publicat recent în The Lancet Digital Health, după mai bine de 20 de ani de urmărire a peste 6.000 de adulți britanici, a ajuns la concluzia că o analiză de sânge rapidă și simplă are potențialul de a identifica dacă unul sau mai multe organe din corpul nostru îmbătrânesc mai repede decât era de așteptat. Adică, de a determina dacă vreunul dintre organe are o vârstă biologică mai mare decât cea cronologică și, prin urmare, de a prezice riscul de a dezvolta până la 45 de boli asociate cu vârsta, printre care, de exemplu, cele cardiovasculare, cancerul sau demența. Mai multe informații Un studiu identifică cinci moduri diferite de a îmbătrâni, datorită datelor de la 50.000 de scanări cerebrale

«Acest studiu este primul care demonstrează că îmbătrânirea organelor, indicată de semnături distinctive ale proteinelor plasmatice, este asociată cu riscul de boli legate de vârstă cu decenii înainte de apariția lor. În plus, îmbătrânirea specifică a organelor este legată de dezvoltarea multimorbidității», explică Mika Kivimaki, profesor la Facultatea de Științe ale Creierului de la University College din Londra și autor principal al cercetării.

Conform rezultatelor studiului, de exemplu, o inimă care îmbătrânea mai repede decât ar trebui pentru vârsta sa cronologică era un predictor semnificativ al unui risc mai mare de boli cardiovasculare, în timp ce persoanele cu o îmbătrânire pulmonară accelerată prezentau o predispoziție mai mare la infecții respiratorii, la boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și la cancer pulmonar. Cu toate acestea, cel mai important aspect al studiului este capacitatea sa de a arăta interrelația care există între toate organele, astfel încât îmbătrânirea accelerată a mai multora dintre ele crește în mod notabil multimorbiditatea; iar îmbătrânirea unuia poate afecta în mod important alte organe și poate crește riscul de boli asociate cu acestea din urmă. «Organele corpului uman funcționează ca un sistem integrat, unde îmbătrânirea accelerată a unui organ afectează, de obicei, celelalte», susține Kivimaki.

În acest sens, surprinde cazul rinichilor. Conform datelor studiului, îmbătrânirea renală a fost legată de o gamă largă de boli care nu afectau doar rinichii, ci și ficatul, pancreasul, plămânii sau sistemul cardiovascular. În sens invers, rinichii au demonstrat o sensibilitate ridicată la deteriorarea de la aproape orice organ principal, astfel încât o îmbătrânire mai rapidă a oricărui organ creștea riscul de boli renale.

Conform studiului, totuși, îmbătrânirea sistemului imunitar este cea care are cel mai mare impact asupra altor organe. De fapt, de exemplu, cel mai mare risc de demență nu a fost găsit în cercetare la acei participanți al căror sistem cerebral a îmbătrânit mai repede, ci la cei cu un sistem imunitar mai deteriorat. Există studii care au demonstrat deja că persoanele mai predispuse la infecții grave au, de asemenea, un risc mai mare de demență în etapele ulterioare ale vieții.

Pentru Consuelo Borrás — profesor universitar de Fiziologie și cercetător principal al Grupului de Cercetare în Îmbătrânire Sănătoasă al institutului valencian de cercetare sanitară INCLIVA—, o altă explicație s-ar găsi în faptul că îmbătrânirea sistemului imunitar este legată de inflamația cronică, «un factor cheie în dezvoltarea bolilor neurodegenerative».

Rezultatele studiului referitoare la impactul sistemului imunitar asupra îmbătrânirii generale a organismului, conform lui Manuel Collado — cercetător lider al grupului de Senescență celulară, cancer și îmbătrânire al Institutului de Cercetare Sanitară (IDIS) din Santiago de Compostela—, consolidează, de asemenea, concluziile obținute de omul de știință spaniol María Mittelbrunn, ale cărei cercetări au demonstrat că îmbătrânirea sistemului imunitar implică o îmbătrânire sistemică a întregului organism. «Implicarea îmbătrânirii sistemului imunitar în dezvoltarea a numeroase boli asociate cu vârsta pare să câștige tot mai multă forță. În cele din urmă, sistemul imunitar acționează asupra supravegherii și menținerii corecte a foarte multor funcții ale organelor și țesuturilor», susține Collado, care consideră că relația se poate stabili și invers. Adică, un sistem imunitar întinerit poate avea un efect pozitiv asupra altor organe și le poate proteja de boli.

Schimbarea medicinei preventive

Conform lui Mika Kivimaki, în următorii ani, analizele de sânge precum cel utilizat în studiu ar putea juca un «rol crucial» în prevenirea a numeroase boli și în drumul către o medicină mai personalizată. «Este posibil ca, în viitorul asistenței medicale, prevenirea bolilor legate de vârstă să înceapă mult mai devreme, acordând prioritate celor care ar beneficia cel mai mult și adaptând intervențiile la profilurile de risc individuale», asigură autorul cercetării.

Opinia sa este împărtășită de Manuel Collado, care vede generalizarea acestor analize «cu o aparență destul de fezabilă și nu foarte îndepărtată». Pentru el, aceste analize ar putea avea și alte utilități pentru domeniul cercetării, deoarece ar permite cunoașterea cu ușurință dacă anumite intervenții au un beneficiu terapeutic asupra pacienților. «Eu, de exemplu, nu pot dezvolta un tratament eficient împotriva îmbătrânirii neuronale dacă nu am o măsură neinvazivă (sau minim invazivă) care să-mi permită să văd dacă la pacienții pe care îi supun acestui tratament se disting markerii proteici asociați cu îmbătrânirea neuronală», susține el.

Consuelo Borrás este mai reținută. Deși recunoaște că rezultatele sunt «promițătoare» și că politicile de sănătate «s-ar putea concentra pe promovarea controalelor regulate și personalizate, bazate pe aceste analize, pentru a preveni dezvoltarea bolilor cronice și a îmbunătăți calitatea vieții», ea consideră că prețul acestor teste și tehnologia avansată de care au nevoie pentru a măsura mii de proteine în plasmă «pot limita accesibilitatea și utilizarea lor generalizată în practica clinică»