Oare câți părinți nu au simțit vreodată că vorbesc degeaba cu copilul lor, ca și cum cuvintele lor se pierd în vânt sau ajung într-un sac fără fund? Această situație, destul de frecventă, generează frustrare și tensiuni în familie. Copiii, absorbiți de sentimentele lor sau de activitățile preferate, pot părea că ignoră adulții. Cu toate acestea, de multe ori, această aparentă neascultare nu este doar o problemă de rebeliune. În copilărie și adolescență, creierul este în continuă dezvoltare, ceea ce afectează modul în care informațiile sunt procesate și cum se răspunde la stimuli. Atenția nu este complet dezvoltată, ceea ce poate duce la distrageri ușoare sau dificultăți în concentrare.

Atenția este piatra de temelie a ascultării. Pentru ca un copil să asculte eficient, trebuie mai întâi să acorde atenție. Această capacitate se dezvoltă treptat, cu multă practică. Ascultarea activă implică nu doar auzul cuvintelor, ci și concentrarea asupra mesajului, înțelegerea semnificației din spatele cuvintelor, a nuanțelor, a emoțiilor și a intențiilor vorbitorului. Abilitatea de a asculta atent se învață, de aceea este crucial să o dezvoltați de la o vârstă fragedă.

Părinții trebuie să rămână calmi și să vorbească cu o voce fermă, dar blândă. Dacă solicitările nu trezesc interesul copilului, acesta tinde să se deconecteze. Pentru a obține atenția copilului, mesajul trebuie să fie concis și clar, adaptat vârstei sale. Ridicarea vocii sau pierderea răbdării agravează situația.

Pentru a fi ascultat, îndepărtați distragerile. Coborâți volumul televizorului, mergeți în camera copilului sau așteptați să termine jocul. Poziționați-vă în fața copilului, atingeți-l ușor pe umăr, stabiliți contact vizual. Puneți întrebări pentru a verifica înțelegerea. Fiți consecvenți cu ceea ce spuneți și faceți. Vorbiți calm, dar ferm, creați o atmosferă de încredere și respect. Motivați copilul prin laude și încurajări. Cheia este să creați un mediu de comunicare respectuos și cald în familie.