Familia este o instituție socială care este de ani de zile subiect de dezbatere.

Când vorbim despre limite, a stabili reguli nu înseamnă a impune. Și aceasta este prima regulă.

Stabilirea de norme implică găsirea unui echilibru între două perechi: fermitate și flexibilitate, și autoritate și empatie. Această abordare ajută copiii să se simtă în siguranță și protejați, în același timp încurajând încrederea și respectul reciproc între adult și copil. Dar întrebarea este mereu aceeași: Cum facem asta? Vă voi arăta cum să stabiliți limite în mod adecvat, ferm și respectuos, în aceste cinci puncte.

Creșterea copiilor, o modalitate de a ne menține creierul tânăr

Când vine vorba de a fi un adult care crește copii

În fiecare marți, Gwyneth Paltrow (California, 52 de ani) primește „gânditori străluciți și transformatori culturali” în podcast-ul companiei sale de lifestyle, The Goop podcast.

A avea un copil este ceva ce astăzi este la îndemâna puținor tineri (și nu atât de tineri)

Dragă Alvarete,

Când eram mic, eram obsedat de Spiderman, era supereroul meu preferat. Poate pentru că îl vedeam mai real decât pe restul supereroilor. Spune-mi nebun, dar credeam că este mai fezabil să fii mușcat de un păianjen radioactiv și să devii un superom decât să te naști direct cu superputeri. Acest fanatism m-a dus la ideea uneia dintre cele mai absurde aventuri din viața mea.

După ani de zile studiind sunetele lumii animale, neuroștiințificul francez Nicolas Mathevon (Saint-Étienne, Loire, 57 de ani), specialist în bioacustică și profesor la Universitatea Jean-Monnet din Saint-Étienne, a încercat să descifreze mesajele pe care bebelușii le ascund în plânsul lor. O cercetare la care a lucrat timp de 15 ani și ale cărei rezultate tocmai le-a rezumat în cartea «Comprendre son bébé: le langage secret des pleurs» (să înțelegi copilul tău: limbajul secret al plânsului) (Tana, 2025).

Acum câteva zile mi s-a spus că aici a fost Ziua Tatălui. Și mi s-a explicat că se sărbătorește pe 19 martie în onoarea Sfântului Iosif, un personaj mitic al cărui mit constă în a nu fi fost tatăl presupusului său fiu, ci soțul mamei sale infidele și virgine: credo quia absurdum — îl cred pentru că este absurd —, spuneau părinții acelei Biserici.

Când auzi un copil rostind o înjurătură, reacția obișnuită a adulților este să fie șocați și uimiți să audă o ființă mică, dulce și adorabilă, folosind un cuvânt mare, urât și nepotrivit. Uneori, situația se concentrează pe căutarea vinovaților sau pe cererea de responsabilități, când realitatea este că aceasta este doar o altă fază în dezvoltarea copilului de-a lungul copilăriei. Înjurăturile sunt, în multe ocazii, cuvinte «magice», deoarece ajung să capteze toată atenția mediului în care sunt exprimate.